Enoh și puterea umblării cu Dumnezeu

Enoh este menționat doar scurt în Biblie. Auzim prima dată despre el în Geneza 5:21-24: „…Enoh a umblat cu Dumnezeu trei sute de ani; şi a născut fii şi fiice. Toate zilele lui Enoh au fost trei sute şaizeci şi cinci de ani. Enoh a umblat cu Dumnezeu; apoi nu s-a mai văzut, pentru că l-a luat Dumnezeu.”

Apoi în Evrei 11:5 este din nou menționat între eroii credinței și ce este spus despre el este foarte semnificant: „Prin credinţă a fost mutat Enoh de pe pământ, ca să nu vadă moartea. Şi n-a mai fost găsit, pentru că Dumnezeu îl mutase. Căci înainte de mutarea lui, primise mărturia că este plăcut lui Dumnezeu.”

Mărturia lui Enoh

Este scris foarte puțin despre acest bărbat al credinței – doar câteva versete, dar datorită mărturiei pe care el a primit-o, aproape fiecare credincios îi cunoaște numele. El „a umblat cu Dumnezeu” și „i-a fost plăcut lui Dumnezeu.” Există oare o mărturie mai bună? Există oare o misiune mai înaltă în viață? Există lucruri mai importante în această viață?

Știu de asemenea din ce scrie în Geneza 5, că Enoh a trăit în zilele lui Noe. Este scris despre acel timp că: „Domnul a văzut că răutatea omului era mare pe pământ şi că toate întocmirile gândurilor din inima lui erau îndreptate în fiecare zi numai spre rău. I-a părut rău Domnului că a făcut pe om pe pământ şi S-a mâhnit în inima Lui.” Geneza 6:5-6.

Îți poți imagina cât de mult a însemnat pentru Dumnezeu, atunci când El S-a uitat peste pământ, la creația Lui, și a văzut cât de departe decăzuse, cum totul era contaminat de rău, să vadă totuși un om care umbla cu El și al al cărui intenții erau să-I fie plăcut? Aceea și mărturie a primit-o și strănepotul lui Enoh – Noe.

Ce exemplu bun avem în Enoh. El a trăit o viață a credinței, a umblat cu Dumnezeu – aceasta era calea vieții pentru el. El I-a permis lui Dumnezeu să-i ghideze căile – astfel a fost plăcut în fața lui Dumnezeu. Iar din acest motiv, Dumnezeu L-a luat la Sine.

Noi putem umbla cu Dumnezeu

În aceste zile Dumnezeu se uită pe pământ și vede o lume plină de egoiști,„iubitori mai mult de plăceri decât iubitori de Dumnezeu,” cum este descris în 2 Timotei 3:1-5. Cât de mult îi râde inima lui Dumnezeu să-i vadă pe cei care sunt credincioși Lui, cei care umlă cu El; cei care sunt „fără prihană şi curaţi, copii ai lui Dumnezeu, fără vină, în mijlocul unui neam ticălos şi stricat, în care strălucesc ca nişte lumini în lume.” Filipeni 2:15. În mijlocul acestei lumi rele, noi putem primi mărturia că umblăm cu Dumnezeu și că-I suntem plăcuți.

Facem aceasta prin a lepăda propriile pofte și dorinți și prin a fi mânați de dragostea de a sluji lui Dumnezeu, în ascultare de voia Lui. Putem fi acei oameni care sunt descriși în Coloseni 3 – care caută lucrurile de sus și resping tot ce vine din această lume.

Noi putem să ne străduim să avem aceeași mărturie pe care a avut-o Enoh. Nu de dragul propriului ego sau ca să fim cunoscuți pentru ceva, ci să putem cinsti pe Dumnezeu cu viețile noastre; și ca toți care ne cunosc să știe despre noi că umblăm cu Dumnezeu și trăim să fim plăcuți Lui.

A umbla cu Dumnezeu: instrucțiuni

Cum umblăm cu Dumnezeu? Ce presupune aceasta în viața zilnică, obișnuită? Înseamnă că El este însoțitorul nostru mereu prezent. Noi începem să-L cunoaștem prin a ne adânci în Cuvântul Lui. El este Acela către care ne îndreptăm când căutăm instrucțiuni, reconfortare și putere. „Doamne, Tu eşti stânca mea, cetăţuia mea, izbăvitorul meu! Dumnezeule, Tu eşti stânca mea în care mă ascund, scutul meu, tăria care mă scapă şi întăritura mea!” Psalm 18:2. Noi căutăm să facem voia Lui. „… Facă-se voia Ta, precum în cer, aşa şi pe pământ.” Luca 11:2. Noi suntem ascultători de tot ce poruncește El, nu doar în lucrurile evidente, așa la suprafață, ci săpăm adânc să aflăm cum Îi putem sluji cel mai bine și cum să-i fim cât mai plăcuți.

Atunci și Dumnezeu ori la sfârșitul zilelor noastre pe pământ ori când va fi răpirea, ne va lua la El. Dacă suntem credincioși în această umblare cu Dumnezeu în toate zilele noastre, atunci într-o zi noi vom merge direct în eternitate, să fim cu El pentru totdeauna.