Eu voiam să cedez la credință, dar Dumnezeu nu voia să cedeze la mine

Acum doi ani am trecut printr-o perioadă foarte dificilă. Eram foarte descurajată în lupta mea împotriva păcatului și voiam „s-o la moartă”. Era prea greu. O luptă, care urma să dureze o viață întreagă, împotriva păcatului părea prea deprimant și prea obositor. Când îmi voi trage suflarea? Cum puteam să „nu obosesc în a face binele” cum scrie în Galateni 6:9?

Cu multe încurajări răbdătoare de la mama, am realizat la scurt timp că sursa problemelor mele era că îmi pierdusem ținta. „Fără viziune, oamenii pier.”(trad. eng.) Proverbe 29:18. Acesta era un adevăr în viața mea. Devenisem prea concentrată de viața mea pe acest pământ, că uitasem să mă uit înainte, la eternitate. Cum poate un soldat să aibă energie în luptă când nu vede ținta în fața ochilor – sfârșitul războiului și răsplata care vine odată cu încheierea lui?

Care este viziunea mea?

Moise a ales „să sufere împreună cu poporul lui Dumnezeu decât să se bucure de plăcerile de o clipă ale păcatului.” Evrei11:25-26.

Am început să sap în Cuvântul lui Dumnezeu ca să descoper exact răsplata către care trebuia să privesc „Celui ce va birui îi voi da să şadă cu Mine pe scaunul Meu de domnie, după cum şi Eu am biruit şi am şezut cu Tatăl Meu pe scaunul Lui de domnie." Apocalipsa 3:21. Acea promisiune sună ca un motiv suficient ca să trăiesc o viață de biruință! Dar, în lectura mea, am găsit mult mai mult:

În cer voi fi împreună cu toți cei care L-au urmat pe Isus pe drumul biruinței asupra păcatului – de la primii ucenici, până la mama mea dragă. Va fi pace și unitate perfecte acolo – nepătate de păcat. Niciodată nu voi fi întristată de tendințele păcătoase pe care le găsesc în natura mea. În loc, voi radia, natural, bunătate, dragoste, bucurie – toate virtuțile care le primesc biruind păcatul!

Voi fi cu Isus toată veșnicia, cu Cel pe care-L iubesc mai mult decât toate!

O schimbare remarcabilă

Îmi amintesc cum mă gândeam atunci: „Chiar dacă fiecare zi de pe acest pământ va însemna un necaz copleșitor, chiar dacă mă voi simți groaznic tot restul vieții, tot se va merita, pentru că la sfârșit Îl voi întâlni pe Isus și voi primi răsplata mea.”

Și așa am și făcut. Am pus totul în joc. Am lepădat totul și i-am dat inima lui Isus cum se cuvine. Mi-am spus: „O viață scurtă de suferință și apoi voi intra în bucuria care Dumnezeu mi-a promis-o.”

Dar s-a întâmplat un lucru remarcabil. În loc să mă simt groaznic, am devenit fericită! Am experimentat cuvintele care le-a spus Avram în Geneza 15:1: „Avrame, nu te teme; Eu sunt scutul tău şi răsplata ta cea foarte mare.”

Cu Dumnezeu, ca scutul meu și cu privirea spre țintă, pot domni asupra păcatului. Când intru în ispite, devin bucuroasă, pentru că văd scopul luptei mele, în loc să mă concentrez pe suferințe. Ispitele sunt oportunități care mă duc mai aproape de țintă, dacă le tratez corect.

Acele simțuri grele și întunecate încă ar dori să pună stăpânire pe mine când drumul devine greu, dar știu că sursa acelor simțuri este necredință în promisiunile lui Dumnezeu. Și le pot birui prin a crede în Cuvântul lui Dumnezeu și dacă îmi ațintesc privirea doar spre țintă.

Am gustat răsplata

Cel mai bun lucru este că am descoperit că nu trebuie să aștept să ajung în cer ca să gust răsplata credincioșiei. Binecuvântarea lui Dumnezeu începe deja de aici, din viața asta. Biruința asupra păcatului mi-a dat pace și bucurie, iar luptele care trebuie să le duc sunt scurte și decisive. Dumnezeu îmi dă putere ca să nu obosesc în necazuri, ci sunt înviorată în duhul meu când citesc Cuvântul Lui.

Scrie că ochii Domnului umblă pe tot pământul ca să întărească pe cei cu o inimă întreagă pentru El. Asta este mângâierea mea (2 Cronici 16:9). Cu Dumnezeu de partea mea și cu ținta în fața ochilor, sunt invincibilă în lupta împotriva păcatului. Mulțumesc lui Dumnezeu pentru promisiunile care le-a făcut celor care sunt credincioși Lui!