A fi ucenic este o chestiune foarte personală

Ca ucenic, tu te înrolezi într-o școală la care participi toată viața, unde înveți de la Isus, ca să fii asemeni Lui. Ne întâlnim cu Raymond, care experimentează în fiecare zi rezultatele transformării acestei educații.

„Ucenicia este cel mai important lucru din viața mea; este forța motoare din viața de creștin; mi-a salvat viața.”

Când avea 19 ani, Raymond a decis să-L urmeze pe Isus. A primit credință ca să părăsească total viața pe care o trăise – fumatul, furtul, consumul și traficul de droguri – viața de „băiat de stradă,” cum o descrie el. El a făcut parte dintr-o bandă de răufăcători care nu ținea cont de cei din jur sau de societate.

„Noi trăiam cum doream și făceam ce voiam. Eram preocupați cu foarte multe lucruri ilegale și am făcut multe lucruri stupide,” spune Raymond îngândurat, în timp ce reflectă la viața lui de adolescent.

„Dar sub toate lucrurile, aveam o dorință adâncă de a-L primi pe Dumnezeu în interiorul meu. Simțeam des că eram atras de El, deși trăiam o viață groaznică. Deseori plângeam singur și mă rugam la Dumnezeu ca El să intervină și să mă ajute.

„Nu știam unde trebuia să încep sau ce trebuia să fac. La 18 ani, mi-am cumpărat o motocicletă pentru că m-am gândit că asta mă va ține departe de bandă și de mediul negativ, dar am ajuns într-o bandă de motocicliști, deci nu a ajutat. Toate acestea au creat o nevoie enormă în mine.”

O decizie ce mi-a schimbat viața

Tatăl lui Raymond era creștin. Într-o zi, când Raymond era în oraș traficând droguri, l-a văzut pe unul dintre prietenii tatălui său apropiindu-se de parcul unde era el.

„Nu voiam să-l dezamăgesc pe tata, așa că m-am ascuns. Stând acolo, mi-a venit în minte ca un ciocan: „Nu! Acum e destul! Acum trebuie să încep o viață nouă!” Trebuie s-o fi spus tare, pentru că îmi amintesc că era un bărbat care era în apropiere și el a dat din cap, în semn de aprobare. Dar când m-am întors ca să văd cine era, el dispăruse. Sunt sigur că Dumnezeu a trimis un înger ca să mă ajute. Pentru că este o luptă pentru fiecare suflet. Când un suflet se pocăiește, este sărbătoare în cer. Deci, când un suflet este în nevoie, Dumnezeu va face ce poate ca să-i ridice din nou în picioare.”

În acea zi, Raymond a luat o decizie ca să oprească ce făcuse până atunci și să se îndrepte spre direcția total opusă în viața sa – să înceapă o viață nouă.

„Mi-am dat toată viața, voluntar, lui Isus, și am devenit un ucenic la foarte scurt timp. M-am gândit că, dacă vreau să iasă ceva din mine, atunci trebuie să devin un ucenic.”

Dorința unui ucenic

Au trecut 35 de ani de când Raymond a luat acea decizie importantă.  Când stăm jos cu el ca să aflăm mai mult despre ce implică educația de ucenic, observăm că vorbim cu un bărbat care are o putere, nu doar exterioară, vizibilă, ci și una invizibilă – o putere de la Dumnezeu, care este rezultatul unei educații care care a durat întreaga viață, și în care el este mai departe implicat.

„Dorința unui ucenic este o foame și o nevoie de a progresa și a deveni ca Maistrul său. „Nenorocitul de mine!” (Romani 7:24). Așa gândește ucenicul în inima sa. Vezi că, deși ești un ucenic, știi că ai o natură și sunt lucruri cu care trebuie să te lupți și pe care să le birui. Tânjești să ajungi la aceeași viață pe care Isus a trăit-o, pentru că simți că trebuie să obții ceva mai mult decât ceea ce ai acum.

„Primești o nevoie mare în inima ta de a primi ceva nou. Un ucenic păstrează nevoie toată viața lui, pentru că mereu sunt lucruri după care să aspiri. (Filipeni 3:12-14)”

O revelație personală despre Isus

Astfel a fost viața lui Raymond până acum. Totuși, pentru a ajunge la aceasată nevoie profundă pentru transformare personală, este nevoie de recunoaștere de sine și vigilență asupra naturii proprii păcătoase. Raymond își amintește cum a trebuit să fie zdrobit în puterea proprie ca să-și poată vedea „propria nenorocire.”

„La puțini ani după ce i-am dat inima lui Isus a venit un timp când, ai putea spune că, Dumnezeu mă zdrobea ca să înțeleg că nu prin puterea și capacitățile proprii primeam biruință. Începusem să citesc în Cuvântul lui Dumnezeu; eram curajos, căci înțelegeam învățăturile, dar Dumnezeu dorea să îmi arate că doar cunoștința nu era suficient. Trebuie să obțin biruința prin credință.”

„Eram sub pedeapsa lui Dumnezeu. Nu cădeam în păcat, nu începusem să păcătuiesc, ci eram zdrobit, exact ca Iov. Am intrat în mare nevoie și am simțit că Dumnezeu voai să mă smerească ca să devin mic în mine însumi. Aveam nevoie de revelație, aveam nevoie ca Dumnezeu să facă o lucrare în mine.”

În acest timp, Raymond a ajuns să înțeleagă cine este cu adevărat Isus. „Isus mi S-a descoperit. – Veniți la mine toți cei trudiți și împovărați. (Matei 11:28). Eu am înțeles că trebuia să vin la Isus și să-mi pun poverile pe El și să aștept răspuns de la El, apoi Isus venea la mine și mă ajuta și de aceea eu nu am cedat.

„Atunci am văzut persoana care era Isus, ce a făcut pentru mine când a venit aici jos pe pământ. El Și-a dat viața pentru mine; Și-a dat sângele ca eu să reușesc să merg pe aceeași cale pe care El a mers. El a deschis o cale nouă pentru mine ca eu să pot călca pe urmele Lui. Isus mă poate călăuzi căci îmi aude rugăciunile și mă poate ajuta.

„Am simțit că am primit o legătură de inimă cu Isus. Am găsit comoara în țarină – Isus. Să fiu ucenicul Lui este o chestiune foarte personală. Nu este doar ceva ce vrei să-l faci pentru că este un lucru plăcut și ți-ar place, ci trebuie să ai o revelație personală, o convingere personală că Isus trăiește, o certitudine că El este chiar lângă tine. Primești părtășie profundă cu El în interiorul inimii tale – părtășie și cu Duhul Sfânt – pe care îți este teamă să nu-l pierzi. Duhul te conduce la pace și bucurie chiar în mijlocul luptei și a pedepsei.”

O educație pe tot parcursul vieții

„Ca ucenic, trăiești continuu dezvoltare în diferite domenii. Duhul îți descoperă continuu lucruri noi despre tine și îți amintește despre zonele unde trebuie să lucrezi. Cred că unul dintre cele mai interesante lucruri legate de ucenicie este că devii tot mai liber de truda inutilă. Devii tot mai mult dependent de indicațiile Duhului și tot mai îndreptat spre ceea ce Dumnezeu vrea să-ți spună. Când sunt într-o situație, sunt cel mai interesat să aud ce Dumnezeu vrea să-mi spună, nu cum apar în fața celorlalți sau cum ceilalți apar în fața mea. În ucenicie înveți să te concentrezi tot mai mult la cele interioare.

„Când Isus a fost aproape desăvârșit, El a spus că nu putea face nimic de la Sine, doar ceea ce auzea de la tatăl. (Ioan 5:30) Asta este ceva ce trebuie să dezvoltăm când devenim ucenici, ca să nu fim atât de rapizi în a acționa, nu așa de rapizi în a trage concluzii, nu așa rapizi în a judeca pe ceilalți.”

Raymond aduce un exemplu chiar din ziua anterioară; o conversație între el și soția sa. El a avut un comentariu simplu, dar a realizat, în retrospectivă, că acel comentariu provenea din motivul că era puțin ofensat.

„Poate că m-am mâniat puțin sau am fost prea rapid să răspund. Poate că a trebuit să mă repet de două ori cuiva, dar el tot nu a înțeles ce am spus și am devenit puțin iritat. Poate nu am văzut păcatul chiar în acel moment, dar după, când sunt trezit de Duhul ca să văd acel lucru, este tristețe în mine când văd că nu am avut mai multă răbdare, mai multă dragoste ca să-i port pe ceilalți. Sunt de acord cu judecata. Da, am fost iritat. Mi-a lipsit îndelungă răbdare. Când sunt de acord cu judecata, sunt eliberat pentru că eu și Dumnezeu suntem de acord că nu a fost bun. Atunci pot continua, ca, data viitoare să fiu mai treaz ca ucenic.

„Trebuie să iubim adevărul, ca el să ne facă liberi. (Ioan 8:31-32) Când mă văd pe mine însumi și ce este în firea mea – natura păcătoasă pe care am moștenit-o cu toții – este o tristețe enormă, dar și o nădejde minunată.

„Trebuie să fie dezvoltare într-un ucenic. Noi nu trebuie să rămânem la fel. Nu trebuie să continuăm cu aceleași păcate pe care le-am făcut acum 20 de ani. Dacă devin bogat și satisfăcut, atunci dezvoltarea mea se va opri, indiferent cât de departe am ajuns. Atâta timp cât trăim, putem găsi mai mult în interiorul nostru ca să curățim, ca să devenim mai mult și mai mult ca Hristos.”

O viață interesantă!

Această viață este foarte interesantă pentru mine! Nu trebuie să fie nimic special. Mă duc la muncă în fiecare zi, îmi conduc mașina, ajung acasă la cină și mă duc la biserică. De fapt, noi trăim vieți foarte obișnuite, dar tocmai în această „viață obișnuită” păcatul apare la suprafață; de aceea Isus spune „ia-ți crucea în fiecare zi și urmează-Mă.” (Luca 9:23).

„În viața mea obișnuită, este ceva ce Dumnezeu vrea să-mi arate, în fiecare zi. Trebuie doar să fiu treaz și să urmez călăuzirea Lui. Domnul Dumnezeu îmi trezește urechea ca să aud cum aude un ucenic, în fiecare dimineață. (Isaia 50:4) Un ucenic are o ureche bună ca să găsească ce este în natura lui, ca să poată omorî ce găsește acolo și să experimenteze dezvoltare către imaginea lui Isus. Aceasta înseamnă pentru mine a trăi.”