Fiecare ispită este o oportunitate unică de a rezista

Cum folosesc eu aceste oportunități?

Fiecare ispită este o oportunitate unică de a rezista

Am crescut cu orice oportunitate de a trăi o viață de creștin. Am auzit des despre biruință asupra păcatului și că nu trebuie să fiu sclav sub dorințele care vin din firea mea. Dar, în loc, am irosit majoritatea timpului tinereții mele.

Dormeam față de chemarea mea cerească deoarece mă încredeam în mine însumi și în înțelegerea mea despre bine și rău. În mare aceasta m-a ajutat să nu fac foarte multe greșeli, dar nu am progresat deloc în lupta mea interioară – lupta în viața ascunsă împotriva poftelor și plăcerile care locuiesc în mine. Nu aveam absolut nicio putere asupra acestor lucruri. De fapt, ispitele au devenit un lucru de care îmi era frică din cauza controlului care îl aveau asupra mea. Simțeam că păcatul care locuia în ine era prea puternic de biruit – că nu aveam nicio altă alternativă și trebuia mereu să cedez. Ispita și momentul ispitei erau atât de puternice încât, în momentele în care încercam să mă opun și să o confrunt, deveneam și fizic bolnav.

Când mă gândesc acum înapoi, știu că doar prin harul lui Dumnezeu nu am fost luat de o tornadă a lumii plină de goliciune și nenorocire, căci, cu siguranță acolo se îndrepta calea mea.

Ține tare de ce ai auzit

“De aceea, cu atât mai mult, trebuie să ne ținem de lucrurile pe are le-am auzit, ca să nu fim depărtați de ele:” Evrei 2:1. Aceasta era foarte adevărat în viața mea. Adevărul era că eu nu mă deranjasem să “mă țin tare”. Deși aveam chiar în fața ochilor răspunsul la cum să mă eliberez de păcatul care locuia în mine, eram neinteresat și molatic. Ca rezultat, alunecam ușor departe de viața care trebuia să o trăiesc. Erau momente în care mă întrebam de ce Cuvântul lui Dumnezeu nu îmi era clar și viu, dar în inima mea știam că niciodată nu recunoscusem adevărul despre mine însumi – că eu eram un sclav al păcatului.

Încercarea credinței

Un punct mare de întoarcere a fost când am început să înțeleg că fiecare ispită este o oportunitate pentru mine să recunosc păcatul meu și să-l omor. Versetul din Iacov 1:2 a venit în viața mea chiar când am avut nevoie de el. “Frații mei, să priviți ca o mare bucurie când treceți prin felurite încercări, ca unii care știți că încercarea credinței voastre lucrează răbdare.”

Din acest verset am început să înțeleg că ispita nu trebuia să aibă putere asupra mea. În loc, fiecare ispită devine o oportunitate personalizată tocmai pentru mine, unde pot recunoaște firea mea ca fiind exact ce este ea cu adevărat și să încep să neg gândurile care provin de acolo. Când fac asta de fiecare dată și încep să scot păcatul chiar din rădăcină se termină cu păcatul pe ziua de azi, și așa mai departe.

În timp, decepția acestei lumi cu poftele și dorințele ei a început să devină tot mai clară. Am început să realiez că plăcerile trecătoare ale păcatului, care până atunci păreau să-mi ofere atât de mult și păreau atât de atractive, nu dețin absolut nimic valoros. Mi-am dat seama că lucrurile pe care ispita mă provoca să le urmăresc erau total goale.

Am terminat cu “EU” și “AL MEU”

Dar chiar și cu această gândire nouă, mi-a luat ceva timp să văd că acest “EU” continua să fie o problemă în viața mea: opiniile mele, dorințele mele. Mai aveam de scos din rădăcină mândria, încăpățânarea și încrederea în rezoluția proprie care locuiau atât de profund în mine. Am încercat să ajung la biruință prin puterea proprie, făcând ce credeam că este cel mai bine și ce credeam că este corect. Dar urmarea a fost doar o serie mare de căderi; din nou și din nou.

Când, în sfârșit, am ajuns la punctul unde am început să recunosc că nu era posibil în puterea proprie, am primit descoperire că trebuia să am încredere în Dumnezeu în toate situațiile, nu doar când mi se potrivea mie. Da, a trebuit să recunosc că Dumnezeu avea un loc în viața mea și da, simțeam tristețe după ce păcătuiam, dar nu mă pregătisem de luptă așa cum trebuie dinainte. Nu se potrivea niciodată – pentru mine nu era o prioritate să mă pregătesc pentru situațiile care știam că urmau să vină. Ca rezultat, eram doborât la pământ când veneau ispitele.

O viață de creștin activă

Încercare după încercare, am învățat valoarea folosirii Cuvântului lui Dumnezeu ca armă – o armă care are mai multă putere decât propriile mele gânduri și rezoluții ar putea avea vreodată. Pot găsi putere oricând deschid Biblia și citesc versete precum 1 Corinteni 10:13: Nu v-a ajuns nicio ispită care să nu fi fost potrivită cu puterea omenească. Şi Dumnezeu, care este credincios, nu va îngădui să fiţi ispitiţi peste puterile voastre; ci, împreună cu ispita, a pregătit şi mijlocul să ieşiţi din ea, ca s-o puteţi răbda.Deși pot fi chinuit de un râu de ispite zi și noapte, nu voi fi ispitit peste puteri. Aceasta este o promisiune făcută mie!

Când sunt credincios și treaz în fața ochilor lui Dumnezeu, atunci El mă va anunța când vin ispitele cu grămada. O viață de creștin ar trebui să fi activă, nu pasivă. Nu ajută la nimic să reacționezi ca surprins când vine diavolul și urlă ca un leu în timpul zilei mele – eu știu că el vine și este datoria mea să fiu pregătit.

Au fost mulți ani irosiți înainte ca să iau decizia de a o termina cu păcatul care locuiește în mine. Dar când Satan vine să-mi amintească despre trecutul meu, atunci eu îi pot spune despre viitorul lui. Fiecare ispită care vine este o oportunitate de a lua o poziție; o oportunitate de a arăta de partea cui lupt. Dacă zilnic mă înarmez cu Cuvântul lui Dumnezeu pentru situațiile pe care urmează să le întâmpin, știu că este posibilă o transformare incredibilă în viața mea.

Descarcă e-book gratis

Eu sunt răstignit cu Hristos

Scris de Elias Aslaksen

Această broșură este bazată pe ce scrie Pavel în Galateni 2:19-20 «Am fost răstignit împreună cu Hristos, şi trăiesc… dar nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăieşte în mine.” Aici explică Elias Aslaksen ce înseamnă aceasta. El spune că cititorul poate primi aceeași mărturie despre viața sa, precum Pavel.