Fiecare situație este o oportunitate

Fiind o mamă a unei familii mari, am fost întrebată multe întrebări.

Oamenii se întreabă dacă gătesc toate mesele într-o oală mare, lucru pe care nu-l fac. Ei întreabă de hainele murdare, dacă am mai multe mașini de spălat și de uscat, dar nu, am doar câte una din fiecare. Ei se întreabă dacă am o casă imensă, lucru adevărat, apoi se întreabă cum de mă descurc. „Cum reușești? Eu am doar doi copii și simt că înnebunesc!”

Eu nu sunt o supermamă. Un lucru pe care oamenii mi-l spun este: „Trebuie să fii foarte organizată!” Însă asta este foarte departe de adevăr, încât este hilar. Deseori uit anumite programări, iar casa este deseori foarte dezordonată. „Ca să ai așa mulți copii, trebuie să ai un anume sistem,” exclamă ei. Am muncit mult ca să am lucrurile sub control. Am avut multe liste și împărțeam curățenia și spălarea casei cum puteam, ca să participe fiecare. Dar lucrurile nu au mers mereu conform planurilor, am avut și cazuri excepționale. Ca exemplu aș putea spune că am avut multe „sesiuni de curățenie de panică”, în special când urmam să primim oaspeți.

Așadar, cum „mă descurc?”

Recunoștință

Cel mai important lucru în viață este recunoștința. Recunoștința și nemulțumirea nu pot coexista. Un lucru pentru care am fost extrem de recunoscătoare lui Dumnezeu este că El mereu îmi arată păcatul meu, atunci când trebuie să-l aflu. Când tot din jurul meu este haotic, de exemplu, Dumnezeu îmi poate descoperi păcatul din interiorul meu, care mă face atât de neliniștită și iritată – și astfel nu mai văd haosul cu aceiași. Zgomotul și copiii ar putea scoate iritația din mine, dar aceasta era acolo tot timpul. Fără o situație care să o provoace, nu aș ști niciodată că iritația este acolo. Dar atunci când o văd, mă pot smeri și pot refuza să las gândurile de iritație să rămână. Când lupt cu păcatul meu propriu, obțin pace; pace, în mijlocul haosului. Nu ce se întâmplă în casă determină fericirea mea, ci dacă eu țin sau cedez la așteptările și cerințele mele.

Îmi recunosc nevoia

Sunt ferm convinsă că Dumnezeu face toate lucrurile să lucreze spre binele meu. (Romani 8:28). Această credință este testată în nopțile fără somn și în zilele ocupate, când fac curățenie la nesfârșit sau când trebuie să dizolv conflictele dintre copii. Ajung la sfârșitul bunătății mele naturale, și trebuie să cer răbdare și îndrumare la Dumnezeu. Când mă rog la Dumnezeu, El mă întărește ca să ascult Cuvântul Lui și să nu cedez ispitei de nerăbdare sau iritație. Atunci pot fi răbdătoare și bună, acolo unde, de obicei, nu aș fi reușit. Nu aș fi putut să mă descurc fără ajutorul pe care îl primesc de la El în fiecare zi!

Folosește oportunitatea de a binecuvânta!

Cu o astfel de familie mare, nu există sfârșit la grijile mele. Pe lângă grijile de acasă, gătitul și cumpăratul, copiii trebuie să fie duși la școală, la dentist, la doctor și la multe alte activități legate de școală.

Un lucru cert, care-mi aduce fericire în viață, este că folosesc fiecare oportunitate să binecuvintez și să fac bine. Dacă sunt deranjată că trebuie să duc un copil la o anume activitate, când am lucruri mai bune de făcut acasă, îmi pierd șansa să folosesc drumul pentru a crea o legătură mai bună de la inimă la inimă cu acel copil.

Fiecare copil este diferit, și ce funcționează cu unul, nu va funcționa cu altul. Este important să recunosc faptul că nu știu sigur ce să fac și că trebuie să mă rog pentru ajutor și să fiu flexibilă.

Încredere în Dumnezeu

Să mă îngrijorez pentru ziua de mâine ar fi o irosire mare de timp, și este total împotriva voii lui Dumnezeu, după cum este scris în Matei 6:34: „Nu va ingrijorati, dar, de ziua de maine… Ajunge zilei necazul ei.” Ziua de azi are destule griji pe capul ei. Deseori am fost încurajată, mai ales în situații dificile, să nu mă îngrijorez absolut deloc, niciodată. Pot fi credincioasă moment cu moment, iar Dumnezeu va da har.

„Increde-te in Domnul din toata inima ta si nu te bizui pe intelepciunea ta!” Proverbe 3:5. Dumnezeu dă înțelepciune și putere atunci când Îl caut. Faptul că am o familie mare mi-a oferit nenumărate oportunități de a căuta înțelepciune! Chiar și zilele obositoare și încărcate sunt pline cu comori, când Îl caut pe Dumnezeu. Aceste „comori” sunt oportunitățile pe care le am ca să-mi găsesc păcatul meu, să-l recunosc și să mă rog la Dumnezeu pentru putere ca să-l birui. Când aleg să mă împotrivesc păcatului meu propriu și să-mi neg voia proprie prin puterea Duhului Sfânt, devin tot mai liberă de natura și felul meu vechi de a reacționa.

Aceste oportunități mici, zilnice, vin la toți și sunt extrem de valoroase. Pentru mine ele vin în mijlocul lucrului cu copiii. Pentru alții, pot veni în forma unei situații cu un coleg iritant, sau poate sunt provocate de o greșeală jenantă, etc. Aceste situații mici care întruchipează ziua mea, pot părea dificile, pe moment, dar în schema mare a lucrurilor, ele sunt singurele oportunități pe care le primesc ca să devin liberă de păcatul care îmi face viața grea și dificilă. Când aleg să mă folosesc de aceste oportunități ca să mă împotrivesc tendințelor păcătoase, atunci sunt liberă să slujesc lui Dumnezeu și celor din jurul meu, cu bucurie!