Gelozia lui Dumnezeu

Când Dumnezeu se referea la Sine, a folosit o dată numele de «Gelos». Aceasta descrie ceva din ființa lui Dumnezeu. Exod. 34: 14: «Să nu te închini înaintea unui alt dumnezeu; căci Domnul se numeşte gelos, este un Dumnezeu gelos.»

Dumnezeu a suflat duh de viață în primul om. Gen. 2: 7: «Domnul Dumnezeu a făcut pe om din ţărâna pământului, i-a suflat în nări suflare de viaţă, şi omul s-a făcut astfel un suflet viu.». Acest duh îl suflă El fiecărui om. Dumnezeu vrea – poftește – acest duh cu gelozie. «Credeţi că degeaba vorbeşte Scriptura? Duhul pe care L-a pus Dumnezeu să locuiască în noi ne vrea cu gelozie pentru Sine.» Iac. 4: 5.

Lupta pentru duhul nostru

Dumnezeu nu dorește ca duhul nostru să fie înghițit de lume și dumnezeul ei, care este diavolul, ci Dumnezeu dorește să aibă legătură cu duhul nostru, astfel ca El să poată pună voia lui bună în noi. Dacă această legătură se crează, atunci El ne poate conduce la o viață bună și plină de pace.

Dar dumnezeul acestei lumi, diavolul, este și el lucrător. Și el vrea duhul care este în noi, pentru a ne influența spre a face voia lui. Scopul lui este de a ne face rău, și el vorbește «firii» noastre. «Firea» semnifică păcatul și poftele pământești care locuiesc în noi, pe care le-am moștenit de la părinții noștri, care își are rădăcina în căderea în păcat a primilor oameni. Aici are loc o luptă între două puteri, iar în această luptă, Dumnezeu este gelos pentru duhul nostru. El dorește ca și noi să fim râvnoși, cu «râvna lui Dumnezeu» în acestă luptă.

Diferite puteri

Biblia vorbește despre aceste puteri spirituale opuse. «Duhul Sfânt» împotriva «Duhulul Anticristului». În Duhul Sfânt este toată voia lui Dumnezeu, care este bună, plăcută și desăvârșită, pe când în duhul Anticristului este influența diavolului de a se înălța pe sine și a-L îndepărta pe Dumnezeu și voia lui. În această luptă, Dumnezeu este gelos pentru noi, și ne dă din gelozia lui ca o putere motoare, o râvnă – pentru a ajunge la țelul pe care Dumnezeu îl are pentru noi – să biruim duhul Anticristului și să devenim vii în duhul nostru. Aceasta înseamnă ca duhul nostru să se întoarcă de la a fi pământesc, a fi preocupat de interesele și cerințele proprii (lucrurile trecătoare), și să se îndrepte către cer, să fie unit cu voia lui Dumnezeu care este bună, desăvârșită și veșincă.

În această lucrare cu noi, Dumnezeu este zelos, și El pune acest zel în noi, cei care credem în El. Dumnezeu folosește toate mijloacele pe care le are pentru ca să se reușească cu noi, atât atunci când este împotrivire, cât și atunci când nu este. El trimite situații în calea noastră, care sunt menite să ne arate păcatul care locuiește în noi, și tot El ne dă putere și zel pentru a birui asupra păcatului care vrea să ne strice bucuria și pacea în Dumnezeu.

Râvna lui Dumnezeu – râvna oamenilor

Este diferență între râvna lui Dumnezeu și râvna oamenilor. Râvna lui Dumnezeu are viitor și nădejde, în timp ce râvna omenească are în vedere doar viața proprie și propriile interese și avantaje aici pe pământ ca putere motoare. Râvna lui Dumnezeu ne mână către o viață nouă, în care noi suntem voitori de a lepăda viața proprie pentru a găsi viața care este în Hristos Isus, care deține viață veșnică. Această râvnă ne mână în moartea cu care a venit Isus, unde noi putem omorî păcatul care locuiește în firea noastră – iar astfel duhul nostru omenesc devine viu pentru viața veșnică. 2 Cor. 4: 6-18. Această parte a duhului nostru care devine vie, devine lumina și strălucirea noastră în veșnicie. Dumnezeu dorește ca toți oamenii să vină la această curățire și la această dezvoltare, afară de sub stăpânirea căderii în păcat și într-o viață biruitoare, așa cum Pavel o descrie în Rom 6: 22. «Dar acum, odată ce aţi fost izbăviţi de păcat şi v-aţi făcut robi ai lui Dumnezeu, aveţi ca rod sfinţirea, iar ca sfârşit viaţa veşnică.»

Dumnezeu este râvnos pentru această lucrare. El este gelos pentru duhul nostru – și El dă harul necesar pentru ca ea să se reușească.