Ghidul bunului samaritean de a-ți iubi aproapele

Bunul samaritean: iubește-ți aproapele

Isus ne spune că dragostea pentru cel de lângă tine este de o importanță extraordinară; de fapt, este întrecută doar legea de a-L iubi pe Dumnezeu. (Matei 22:37-39.)

„Dar el, care voia să se îndreptăţească, a zis lui Isus: 'Şi cine este aproapele meu?' Isus a luat din nou cuvântul şi a zis: 'Un om se cobora din Ierusalim la Ierihon. A căzut între nişte tâlhari, care l-au dezbrăcat, l-au jefuit de tot, l-au bătut zdravăn, au plecat şi l-au lăsat aproape mort. Din întâmplare, se cobora pe acelaşi drum un preot; şi, când a văzut pe omul acesta, a trecut înainte pe alături. Un levit trecea şi el prin locul acela; şi, când l-a văzut, a trecut înainte pe alături. Dar un samaritean, care era în călătorie, a venit în locul unde era el şi, când l-a văzut, i s-a făcut milă de el. S-a apropiat de i-a legat rănile şi a turnat peste ele untdelemn şi vin; apoi l-a pus pe dobitocul lui, l-a dus la un han şi a îngrijit de el. A doua zi, când a pornit la drum, a scos doi lei, i-a dat hangiului şi i-a zis: 'Ai grijă de el, şi orice vei mai cheltui îţi voi da înapoi la întoarcere.' Care dintre aceştia trei ţi se pare că a dat dovadă că este aproapele celui ce căzuse între tâlhari?'” Luca 10:29-37.

Cine este aproapele meu?

Povestea bunului samaritean ne arată că aproapele meu nu are nimic de-a face cu distanța față de acea persoană. Aproapele meu este orice persoană cu care îmi intersectez drumul. Ca ucenici, noi trebuie să întâmpinăm pe toți oamenii cu dragostea lui Hristos din noi, ca El să poată fi slăvit prin mine. „Vă dau o poruncă nouă: să vă iubiţi unii pe alţii; cum v-am iubit Eu, aşa să vă iubiţi şi voi unii pe alţii. Prin aceasta vor cunoaşte toţi că sunteţi ucenicii Mei, dacă veţi avea dragoste unii pentru alţii.” Ioan 13:34-35.

Un preot și un levit au trecut pe lângă acel om și au ales să nu-l ajute. Acești oameni poate ar fi putut spune că au păzit toate poruncile, inclusiv de a-ți iubi aproapele, dar când viața i-a adus într-o circumstanță în care aproapele lor era în nevoie, dragostea lor a eșuat, pentru că nimeni nu-i vedea făcând o faptă bună. dragostea adevărată nu constă în a înfăptui fapte bune pentru a păstra o conștiință bună. Samariteanul a arătat că era un om bun pentru că a arătat îndurare și compasiune, deși nu era nimic de obținut pentru el acolo.

Samaritenii erau disprețuiți de evrei și el s-ar fi putut simți total fără nicio obligație de a se opri și a-și oferi ajutorul. Ba chiar ai fi putut spune că el nu ar fi putut fi învinuit dacă își continua drumul exact ca levitul sau preotul. Dar el s-a oprit și a depășit așteptările. Acesta a fost o dovadă de altruism și dragoste.

Astfel „un bun samaritean” a ajuns o expresie folosită pentru a descrie o persoană care depășește așteptările și oferă ajutorul unei alte persoane când aceasta se află în nevoie. Dar această „vreme de nevoie” nu trebuie neaparat să fie un incident dramatic. Acest moment pentru o persoană poate fi o necesitate de a experimenta răbdare, compasiune și finețe în loc de iritație, obrăznicie sau cuvinte dure.

Când Isus a văzut mulțimile a fost mișcat din compasiune pentru ei. (Matei 9:36). Arăt eu compasiune față de cel de lângă mine? Sau permit ca lipsurile, obiceiurile, slăbiciunile sau chiar păcatele lor să devină un punct de respingere pentru mine? Îmi împietresc inima față de ceilalți, gândindu-mă în mândria și îngâmfarea mea că sunt mai bun decât ei? ÎI tai de pe listă, le pun standarde înalte de viață și am așteptări ca ei să fie și să se comporte într-un anume fel pentru ca eu să-i iubesc? Sau îi prețuiesc și îi înalț peste mine, pentru a deveni slujitorul tuturor? (Filipeni 2:3; Marcu 9:35.)

Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți

„Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți” este porunca. Aceasta poate este intenția mea, dar imediat voi remarca, precum Pavel, care le scrie la Romani, că atunci când vreau să fac binele, răul este prezent. Găsesc lucruri precum egoism, invidie, mândrie, nerăbdare, amărăciune, etc. Dar asta nu înseamnă că trebuie să mă predau acelor lucruri, ci înseamnă că am găsit oportunitatea perfectă de a respinge acele pofte și de a rezista în ispită, ca roadele Duhului să crească în viața mea. Când umplu în Duhul Sfânt și nu împlinesc acele pofte care apar din fire, voi crește în virtuți - prin care îl pot iubi pe aproapele meu. Hai să numim câteva din ele: dragoste sinceră, bucurie, pace, îndelungă răbdare, bunătate, finețe, credincioșie, control de sine.

„Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți.” De câte ori nu am căzut, am greșit, am spus sau făcut ceva care pe urmă am regretat? Când îmi este greu și simt că am nevoie de compasiune, îndurare și bunătate, oare nu este speranță în inima mea ca cineva să poarte, să mă ajute și să mă sprijine? Oare nu mi-a purtat Isus povara în slăbiciune? Oare nu mi-a dat El șansă după șansă? „Iubiți-vă unul pe altul așa cum V-am iubit Eu!” Trebuie să ascult de porunca lui Isus: „Ce voiţi să vă facă vouă oamenii, faceţi-le şi voi la fel.” Luca 6:31.

Acesta este tipul de dragoste despre care Pavel le-a scris corintenilor; o dragoste care este îndelung răbdătoare și bună, dragoste care nu poartă invidie, care nu se laudă, nu se îngâmfă, nu se comportă necuviincios, nu-și caută folosul propriu, nu se lasă provocată, nu se gândește la rău. El scrie despre o dragoste care poartă totul, crede totul, speră totul, îndură totul și care nu se termină niciodată. (1 Corinteni 13:4-8.) Acest tip de dragoste nu apare de la sine, ci ego-ul meu trebuie zdrobit pentru a obține o astfel de dragoste care nu se termină niciodată, dar nimeni nu poate face asta din puterea proprie, ci este nevoie de ajutor, har și putere de sus. Cu acea putere pot obține o dragoste invincibilă.

Asta nu înseamnă că cealaltă persoană este mereu în locul potrivit și fără cusur. Dar nimic din ce aproapele meu face sau spune nu trebuie să mă scoată din dragoste. Tocmai din acea dragoste îi pot încuraja, îndemna și provoca să facă binele.

Bunul samaritean a fost „cel care a arătat milă.” Eu pot fi în acest duh al samariteanului în toate interacțiunile și relațiile mele. Acesta este creștinismul adevărat!