În așteptarea lui Isus – duhul de așteptare

Dimineața trecută vorbeam cu prietena mea de pe partea cealaltă a globului și ea voia să-mi împărtășească un vis pe care-l avusese. Visase că „Isus vine curând.”

Foarte interesant este faptul că aseară, în timp ce eram în pat, mă gândeam lucrurile pe care Dumnezeu le-a pus în inima mea în ultimul timp și, deodată mi-au venit în minte cuvintele: „Duhul de așteptare.”

În timp ce moțăiam mă gândeam: Cum trăiesc cu duhul de așteptare? Ce urmări practice are asta pentru mine?

Ce este duhul de așteptare?

Întreaga mea viață am auzit despre chemarea lui Isus pentru Mireasa Lui, despre „răpire,” cum este cunoscută de majoritatea creștinilor. Această temă obișnuia să-mi dea fiori de teamă pentru că îmi era teamă să fiu lăsată în urmă. Și, vorbind cu prietena mea, am aflat că și ea trăise aceleași temeri. Și ea avusese teama de a nu fi gata la revenirea lui Isus.

În discuția cu prietena mea mi-am amintit despre un exemplu sau o analogie pe care o auzisem înainte, despre ce înseamnă să aștepți o persoană foarte iubită, care a fost plecată foarte mult timp și ce înseamnă să-L aștepți pe Isus în felul acesta. Dacă, de exemplu, această persoană iubită călătorește cu vaporul și nu știi exact data sau ora la care va ajunge, te-ai duce foarte des la port să vezi dacă a sosit vaporul. Ai fi foarte copleșit de anticipație la gândul că vei revedea pe această persoană iubită. Această așteptare m-ar ține ageră și mi-ar ocupa gândurile; nu aș putea să îmi parcurg ziua fără să-mi amintesc sau chiar să vorbesc despre această personă de mai multe ori pe zi.

Așa trebuie să fie la mine când vine vorba despre întoarcerea lui Isus. Ar trebui să fiu plină de expectanță, de entuziasm, anticipând acea zi. Nu încape loc de frică sau groază în mintea mea.

Nu există motiv de frică

I-am spus prietenei mele un verset care m-a ajutat de multe ori: „Dumnezeu nu ne-a dat un duh de frică …” 2 Timotei 1:7. Lucrul principal este ca eu să fiu credincioasă azi față de lucrurile pe care Dumnezeu mi le arată. Dacă fac asta zi după zi, an după an, atunci voi fi pregătită pentru întoarcerea Lui, când vine să-i ia pe cei care au iubit descoperirea Lui. Atunci nu am niciun motiv de frică! (2 Timotei 4:8).

M-am gândit și la povestea cu Maria și Marta. (Luca 10:38-42). Marta era preocupată și îngrijorată de multe lucruri, iar Maria era contrariul, preocupată de un lucru necesar: partea care nu îi va fi luată. Pot fi atât de ocupată și preocupată cu lucrurile care se întâmplă în jurul meu încât pot ajunge copleșită și îngropată în ele. Uit să trăiesc în acest spirit de expectanță; și îmi îngrop gândurile în „asta și cealaltă trebuiesc făcute,” „de ce a spus acea persoana acel lucru,” sau „sper să avem suficienți bani…,” sau astfel de lucruri pământești. Ochii mei nu mai sunt îndreptați în interior și nu sunt trează pentru singurul lucru care este necesar: să trăiesc încât să fiu plăcută Mirelui meu ceresc. În fiecare zi trebuie să fiu conștientă de faptul că El îmi urmărește gândurile, cuvintele și acțiunile. Eu trebuie să fiu în căutarea acelor lucruri care nu sunt aliniate cu Cuvântul lui Dumnezeu și să fiu rapidă și ascultătoare de a le pune în ordine și a le birui, pentru a mă pregăti ca mireasă.

Vreau să trăiesc în acest duh al așteptării. Iar când Isus se întoarce voi fi pregătită. Voi fi printre acei oameni în care El va găsi credință!

„Dar când va veni Fiul omului, va găsi El credinţă pe pământ?” Luca 18:8.