Înălțarea lui Hristos

Conform lui Luca, Isus s-a prezentat ca înviat din morți și „După patima Lui, li S-a înfăţişat viu, prin multe dovezi, arătându-li-Se deseori, timp de patruzeci de zile, şi vorbind cu ei despre lucrurile privitoare la Împărăţia lui Dumnezeu.” (Faptele apostolilor 1:3).

Hristos a înviat!

Trebuie să fi fost o experiență de neuitat pentru ucenici atunci când L-au putut auzi și vedea pe Isus în trupul lui înviat. Era o dovadă care nu putea fi contracarată, o dovadă că El biruise în totalitate păcatul și pe Satan, da, însăși moartea! Exact cum celor doi ucenici care mergeu cu Isus pe drumul spre Emaus (Luca 24:13-32), așa trebuie să le fi ars inima ucenicilor de entuziasm și uimire. El li S-a arătat în cămara de sus în prima zi de Paște, iar o săptămână mai târziu Toma s-a atins de trupul înviat al lui Isus care purta semnele răstignirii – dovada că El murise pentru păcat o dată pentru toți (Ioan 20:19-29).

Nu era nici o îndoială. Isus Hristos a înviat din morți. Tot ce El proorocise despre El era adevărat. Timp de 33 de ani El a fost pe pământ ca un om, cu o natură ca a noastră și a fost ispitit în toate felurile exact ca noi. Prin a omorî păcatul și voia Lui proprie, El a biruit asupra lui Satan care avea putere asupra morții, astfel El a creat o cale prin fire – o cale pe care și noi putem merge. El S-a predat ca o jertfă fără cusur pentru Dumnezeu – o jertfă de împăcare desăvârșită pentru păcatele oamenilor. Satan nu mai putea învinui pe nimeni în fața lui Dumnezeu pentru că prețul a fost plătit (Col. 2:13-14). Astfel Isus îi îndeamnă să rămână în Ierusalim pentru că foarte curând urmau să primească putere ca să biruiască și să fie martorii lui prin Duhul Sfânt, pe care El trebuia să li-l trimită din ceruri.

Isus merge înapoi la Tatăl Său din ceruri

Dar pentru a face aceasta el a trebuit să meargă înapoi în ceruri și să Își ia locul meritat la dreapta Tatălui. Aceasta a avut loc în Betania, pe muntele Măslinilor (Luca 24:50). A fost o adunare slăvită în aer liber. Cu făgăduința că nu-i va lăsa pe ucenici singuri, ci prin Duhul Sfânt, Mângâietorul, Ajutorul și Învățătorul în neprihănire, El urma să fie mereu cu ei până la sfârșitul veacului (Ioan 16:7, Matei 28:18-20). Isus a fost luat de sub ochii lor, „și un nor L-a ascuns de ochii lor.”

Dacă noi am fi fost acolo, eu cred că am fi stat acolo tăcuți luându-ne rămas bun, cu privirea pironită spre cer pe unde dispăruse Isus. Dar Dumnezeu are o lucrare de făcut în noi și El a trimis doi îngeri ca să le da ucenicilor ordine de marș, „’Acest Isus, care S-a înălţat la cer din mijlocul vostru, va veni în acelaşi fel cum L-aţi văzut mergând la cer.’”. Atunci ei s-au întors în Ierusalim (…) Toţi aceştia stăruiau cu un cuget în rugăciune şi în cereri, împreună cu femeile şi cu Maria, mama lui Isus, şi cu fraţii Lui.” (Fapt. ap. 1:9-14). Acești 120 de oameni au fost primele roade ale bisericii și lor le-a fost dat să pună temelia templului lui Dumnezeu pe pământ, format din pietre vii care Îl urmează pe Isus pe calea care a creat-o pentru noi.

Templul se termină

Acum în aceste zile Dumnezeu termină piatra din vârful clădirii, ucenici care într-un trup se zidesc împreună într-un templu sfânt în Domnul, cu Isus Hristos ca piatra din capul unghiului (Ef. 2:14-22). Când această lucrare va fi gata, atunci va veni răpirea, înălțarea noastră. Atunci ucenicii cei credincioși, care sunt primul seceriș pentru Dumnezeu și Miel, sunt răpiți în nori pentru a-L întâlni pe Isus.

Iar când El se întoarce și coboară din nou pe Muntele Măslinilor pe calul său alb, Împăratul Împăraților și Domnul Domnilor, El care este numit Credincios și Adevărat, atunci ucenicii vor fi cu El și împreună vor curăța pământul de toată răutatea și nedreptatea (Zaharia 14:4-5, Apoc. 19:11-21).

Da, Înălțarea lui Hristos este o zi care merită sărbătorită. Era o zi când aceasta era o zi sfântă și oamenii mergeau la biserici și se închinau lui Dumnezeu și lui Isus, chiar dacă, poate nu înțelegeau însemnătatea acestei zile. Dar duhul lui Anticrist lucrează spre a înlocui sărbătorile religioase cu zilele libere seculare, cu intenția de a schimba timpurile (Daniel 7:25), și pentru mulți, Înălțarea lui Hristos este la fel ca orice altă zi. O, de-ar înțelege cât mai mulți cât de specială este acea zi și ce însemnătate are ea în planul slăvit al lui Dumnezeu pentru mântuirea omenirii.