Inimi fără vicleșug și fățărnicie

«Isus a văzut pe Natanael venind la El şi a zis despre el: „Iată cu adevărat un israelit în care nu este vicleşug.”. „De unde mă cunoşti?”, I-a zis Natanael. Drept răspuns, Isus i-a zis: „Te-am văzut mai înainte ca să te cheme Filip, când erai sub smochin.”» Ioan 1: 47—48.

Când Isus se va întoarce, vor fi răpiţi toţi israeliții duhovnicești adevărați în care nu este vicleșug.

Ființa lui Isus era desăvârșit curată de toată înșelăciunea și fățărnicia. Jertfa lui era totală și sângerândă. Dar pe unde El a mers a găsit înșelăciune și fățărnicie religioasă. Ei Îl lăudau pe Dumnezeu cu buzele, dar inimile lor erau departe de El.

«În vremea aceea, când se strânseseră noroadele cu miile, aşa că se călcau unii pe alţii, Isus a început să spună ucenicilor Săi: „Mai întâi de toate, păziţi-vă de aluatul fariseilor, care este făţărnicia.» Luca 12: 1.

Noi vedem cât de serios este Isus în privința fățărniciei. El o ura! Putem de asemenea să înțelegem că Isus a fost foarte bucuros când l-a descoperit pe Natanael. Mărturia lui Isus față de el nu a fost una superficială. El l-a examinat cu de-amănuntul când era sub smochin.

Deschis și sincer, cu viața în lumină

Aceeași mărturie poate Isus da celor care sunt din ceata miresei, israeliții duhovnicești. Poate El spune despre tine și mine când ne vede în viața noastră zilnică obișnuită: Iată cu adevărat un israelit în care nu este vicleşug? Dacă nu, atunci trebuie să devină așa imediat, dacă vrem să fim gata până la venirea Sa.

Condiția pentru a intra în școala de ucenicie a lui Isus este de a lepăda totul; toată viclenia și fățărnicia și orice rest de răutate. 1 Petru 2: 1 şi Iacov 1: 21.

Cât de bine este să întâlnești astfel de ucenici adevărați, la care știi că nu ai cum să întâlnești ceva rău. Ei nu au nici un ascunziș în spate. Ei sunt deschiți, sinceri și au viața lor în lumină. Ei gândesc, vorbesc și fac binele. Nu întâlnești niciodată altceva, iar dacă am fi putut vedea în inima lor, am fi descoperit mult mai multe dintre cele bune decât putem vedea în exterior. Da, așa este frățietatea adevărată și fără vicleșug din trupul lui Hristos. Ea rezistă atât în zilele bune cât și în cele rele, și în toată veșnicia.

Va fi o zi mare când Isus, la venirea lui, îi va aduna pe elevii lui ascultători care au fost învățați în mod desăvârșit, spre lauda și mărirea Lui. Ei devin pietre veșnice în noul loc Ierusalim care-și aruncă lumina și slava lui către popoare. Apoc. 21. Nu este vorba despre o slavă amestecată, ci ea este clară precum cristalul și este curată în întregime.

Păzește-ți inima curată!

Evanghelia este o putere reală pentru mântuire de toată viclenia și fățărnicia. Petru a propovăduit Evanghelia și popoarele și-au curățit inimile prin credință. Fapt. Ap. 15: 9 «Ferice de cei cu inima curată, căci ei vor vedea pe Dumnezeu!», spune Isus în Mat. 5: 8. Dar nu îți poți păzi inima curată de unul singur. «Păzeşte-ţi inima mai mult decât orice, căci din ea ies izvoarele vieţii.» Prov. 4: 23.

Ispitele vin sub forma unor gânduri rele și necurate din firea mea și vor să capete loc în inima mea. Aici eu trebuie să duc o luptă a credinței și să-mi păzesc inima curată. A fi ispitit nu este păcat, dar dacă eu îmi deschid inima mea gândurilor rele și necurate, atunci și eu devin rău și necurat. Dar noi nu trebuie să-i facem loc diavolului. Noi trebuie să ne împotrivim tari în credință. Cu scutul credinței vom stinge toate săgețile arzătoare ale celui rău. Ef. 6: 16.

Este cu adevărat posibil prin credința în Hristos să-ți păzești inima curată, fără vicleșug și fățărnicie în acest timp rău în care oamenii au o formă de evlavie, dar tăgăduiesc puterea. 2 Tim. 3: 5.

Un duh statornic

«Dar Tu ceri ca adevărul să fie în adâncul inimii: fă, dar, să pătrundă înţelepciunea înăuntrul meu!» Sal. 51: 6. Dacă Dumnezeu nu primește loc în adâncul inimii, atunci El nu poate da cel mai prețios lucru al Său, înțelepciunea care, mai întâi de toate, este curată. «Zideşte în mine o inimă curată, Dumnezeule, pune în mine un duh nou şi statornic!» V. 12.

Nu va fi ceva nestatornic, schimbător și capricios, ci un duh statornic pe care se pot baza atât Dumnezeu, cât și oamenii în toate lucrurile nobile, bune și adevărate. Astfel de frați are Hristos, cu care se va bucura în toată veșnicia în cea mai mare slavă. Între astfel de frați, El este întâiul născut. Rom. 8: 29.