Întâlnirea lui Mahatma Gandhi cu «creștinismul»

Mahatma Gandhi este cunoscut ca omul care a fost în vârful luptei de eliberare a Indiei de sub coloniile britanice, lucru care a dus la independența Indiei. Un lucru care probabil nu este atât de cunoscut este că acest om a căutat adevărul întreaga lui viață. În scrierile lui sunt trei lucruri principale pe care spune că le-a căutat. Adevărul, dragostea și curăția. (Satya, Ahimsa şi Bramacharya).

Gandhi a crescut sub credința hinduistă și a aparținut acesteia întreaga lui viață. Între timp el a stat și în Anglia timp de câțiva ani datorită profesiei lui pământeşti, iar mai târziu pentru mai mulți ani a practicat meseria de avocat în Africa de Sud. În aceste țări, dar în special în Africa de Sud, el a întâlnit oameni creștini cu care a intrat în discuţie. Cu o gândire sinceră și căutătoare de adevăr el i-a ascultat pe acești oameni fără prejudecăți și a citit de asemenea și multe cărți, la care a avut acces, despre credința creștină.

În autobiografia sa el povestește:
«Într-o discuţie cu câțiva prieteni creștini, unul dintre ei a venit cu o exprimare pentru care nu eram pregătit.

 – Tu nu poți înțelege frumusețea religiei noastre. Din ceea ce tu spui reiese faptul că tu clocești pe propriile greșeli în fiecare moment al vieții tale, întotdeauna reparându-le și ispășindu-le. Cum poate acest ciclu nesfârșit să-ți aducă răscumpărare? Nu poți avea niciodată pace. Recunoști că toți suntem păcătoși. Iată tocmai perfecțiunea credinței noastre. Încercările noastre de îmbunătățire și ispășire sunt zadarnice. Și totuși trebuie să avem răscumpărare. Cum putem purta noi povara păcatului nostru? O putem arunca asupra lui Isus. El este singurul Fiu al lui Dumnezeu. Este cuvântul Lui că toți cei care cred în El vor avea viață veșnică.  În aceasta constă mila infinită a lui Dumnezeu. Când credem în ispășirea adusă de Isus, păcatele noastre nu ne mai leagă. Noi trebuie să păcătuim căci este imposibil să trăim în această lume fără păcat. Și de aceea a suferit Isus și a ispășit păcatele întregii lumi. Doar cel care acceptă răscumpărarea Lui mare poate avea pace veșnică. Gândește-te la viața ta fără odihnă, și ce promisiuni despre pace avem noi.

Aceste cuvinte nu au reușit absolut deloc să mă convingă. Eu am răspuns foarte simplu:
– Dacă acesta este creștinismul, atunci nu mă pot lăsa convins. Eu nu caut eliberarea de urmările păcatului meu. Eu caut să fiu eliberat de însuși păcatul – de gândurile păcătoase. Până ajung acolo eu sunt mulțumit cu a fi fără pace.» 

Gandhi scrie mai departe despre această persoană: «Și el se ținea de propriile cuvinte. El păcătuia cu ochii deschiși și mi-a arătat că nu era câtuși de puțin îngrijorat din această cauză.» (citat din «An Autobiography or The Story of my Experiments with Truth», de M. K. Gandhi, 1927-29).

Gandhi nu s-a pocăit niciodată la credința creștină. În loc, el a ales să fie precum Socrate – să asculte de acea «voce interioară». El a ales să meargă pe un drum politic și scrie undeva că el a făcut aceasta, de a sluji oamenilor, propria lui religie.

Ceea ce Gandhi a auzit în tinerețea lui de la «prietenii creștini» nu a fost creștinismul adevărat. Nu era întreaga Evanghelie. Pavel scrie dimpotrivă despre creștinismul adevărat în Rom 6: 11–12: Tot aşa şi voi înşivă, socotiţi-vă morţi faţă de păcat, şi vii pentru Dumnezeu, în Isus Hristos, Domnul nostru. Deci păcatul să nu mai domnească în trupul vostru muritor şi să nu mai ascultaţi de poftele lui.

Scrie despre Isus că El a fost «încercat în toate ca și noi», care arată că este total posibil pentru un om să biruie păcatul. Noi suntem îndemnați să venim la El pentru a găsi ajutor și har tocmai pentru a câștiga aceeași biruință. Evr. 4:15-16.