Învaţă de la furnică
Trândăvia naşte lenea şi lenea naşte lipsa. Du-te la furnică leneşule, uită-te cu băgare de seamă la căile ei şi înţelepţeşte-te! Prov. 6, 6. În primul rând în cele pământeşti şi apoi în cele duhovniceşti.
Du-te la furnică leneşule, uită-te cu băgare de seamă la căile ei şi înţelepţeşte-te. Prov.6, 6.
Furnica îşi construieşte muşuroiul spre soare şi îl sprijină în partea de nord şi vest de un copac. Astfel are toate avantajele pentru a păstra muşuroiul cald. Dis de dimineaţă când soarele răsare, îşi începe lucrul. Toate drumurile ei duc la muşuroi, fiecare furnică lucrează cât de mult poate. Dacă un pai este prea mare pentru o furnică, atunci îl apucă mai multe şi îl cară spre muşuroi.
Trândăvia naşte lenea, şi lenea naşte lipsa. Uită-te la furnică, fii cu băgare de seamă la căile ei; în primul rând în cele naturale şi apoi în cele duhovniceşti. Ea nu are căpetenie, nici priveghetor, nici stăpân, şi totuşi îşi pregăteşte hrana vara şi strânge de-ale mâncării în timpul secerişului.Vers 7 şi 8.
Este binecuvântat să lucrezi atât cu mâinile, cât şi cu duhul. Chiar şi un pământ sărac şi proaspăt desţelenit aduce multă roadă. Fecioarele neînţelepte au cerşit ulei de la cele înţelepte. Aşa merge cu toţi leneşii, se ajunge la cerşetorie. Fecioarele neînţelepte nu şi-au adunat ulei în vasele lor. Ele erau leneşe. E nevoie de sârguinţă pentru a aduna hrană, referitor la lucrurile naturale, şi la fel de multă sârguinţă pentru a aduna hrana duhovniceasă. Lipsa celui leneş vine ca un om înarmat, ca un hoţ. Munca devine ca o boală pentru el, total invincibilă, ca un om puternic, înarmat cu scut. Ce stare înfricoşătoare!
Şi în Biserică toate drumurile duc la muşuroi, adică spre templul duhovnicesc, care se zideşte. Noi suntem zidiţi unii împreună cu ceilalţi pentru a deveni un locaş duhovnicesc al lui Dumnezeu. Lasă ca totul între voi să fie spre zidire. Lucrează pentru zidirea împărăţiei lui Dumnezeu. Când sarcina este prea grea pentru fratele tău, atunci împarte-o cu el, şi ajută-l să o ducă mai departe. Nu toţi sunt slujitori ai cuvântului, dar toţi pot fi slujitori ai lui Dumnezeu, când templul se construieşte. Nu avem nici un domnitor, supraveghetor sau stăpân, nici furnicile nu au, şi totuşi munca merge repede. Fiecare zideşte conform cu nevoia şi conducerea interioară. Şi aşa va fi.
Până când vei sta culcat, leneşule? Când te vei scula din somnul tău? Să mai dormi puţin, să mai aţipeşti puţin, să mai încrucişezi puţin mâinile ca să dormi!
Şi sărăcia vine peste tine ca un hoţ, şi lipsa ca un om înarmat. Vers 9, 10 şi 11.
Publicat prima dată în revista Comori Ascunse, iunie 1932
© Copyright Stiftelsen Skjulte Skatters Forlag
Versetele biblice sunt luate din versiunea bibliei tradusă de Cornilescu cu drepturile de utilizare aferente. În cazul folosirii altor traduceri - se va menționa acest lucru.