Iosua și Caleb: un duh de credință

Când avem un duh de credință, Dumnezeu ne poate ajuta să depășim piedici care par imposibile.

Cele doisprezece iscoade s-au întors după ce au spionat Canaanul ca să raporteze lui Moise și poporului lui Israel. Toți așteptau cu nerăbdare. Însuși Dumnezeu îi scosese din Egipt și în sfârșit sosise momentul adevărului. Cu patruzeci de zile înainte, Moise trimisese spioni cu instrucțiuni de a afla cât de mult posibil înainte ca Israeliții să intre în țară și să o ia. Ultimele cuvinte ale lui Moise înainte de plecarea lor au fost: „Fiţi cu inimă şi luaţi cu voi roade din ţară.” (Citește Numeri 13 și 14)

Iar acum erau toți adunați, cărând struguri atât de mari încât trebuiau cărați de doi oameni cu o prăjină! „Ne-am dus în ţara în care ne-ai trimis. Cu adevărat, este o ţară în care curge lapte şi miere şi iată-i roadele.” Entuziasmați, oamenii s-au adunat ca să vadă cu ochii proprii. Fiecare voia să guste din fructe.

Țara Promisă

Fructele acestei țări sunt virtuți și binecuvântări pe care le primim: dragoste, bucurie, răbdare, bunătate și pace. Cine nu le vrea pe acestea?

Și în Noul Testament ni s-a spus ca să luăm Țara Promisă. Noi, creștinii, avem cele mai mari și cele mai prețioase promisiuni: să terminăm cu păcatul și să primim natură dumnezeiască (2 Petru 1:3-4) Fructele acestei țări sunt virtuți și binecuvântări pe care le primim: dragoste, bucurie, răbdare, bunătate și pace. Cine nu le vrea pe acestea?

Dar jubilarea israeliților nu a durat mult. Spionii au întâlnit și pe locuitorii țării: oameni puternici cu cetăți fortificate. Raportul a fost sumbru: „Ţara pe care am străbătut-o, ca s-o iscodim, este o ţară care mănâncă pe locuitorii ei; toţi aceia pe care i-am văzut acolo sunt oameni de statură înaltă. … înaintea noastră şi faţă de ei parcă eram nişte lăcuste.”

Copiii lui Israel s-au scufundat în neputință și am plâns toată noaptea. Aici se termină visele lor? Au suferit ei atât de mult, doar ca să se oprească la granița Țării Promise?

Crezi?

Deseori putem simți la fel în viața noastră de creștini. Lepădăm viața noastră ca să-L urmăm pe Isus, cu speranțe mari pentru o viață mai bună. Dar dușmanul nostru, păcatul din firea noastră pare mare și amenințător și pare imposibil de biruit. Începem să simțim de parcă viața de creștin costă prea mult; că este prea multă trudă, până la urmă. De ce nu ne ajută Dumnezeu?

Dumnezeu nu-i poate ajuta pe cei care nu vor să creadă. El are prea mult respect pentru voia liberă pe care ne-a dat-o. De fapt, fără credință este imposibil să fim plăcuți lui Dumnezeu. Pe de altă parte, El îi răsplătește bogat pe cei care-L caută. (Evrei 11:6)

Iosua și Caleb, doi dintre spioni, au vorbit: „Dacă Domnul va fi binevoitor cu noi, ne va duce în ţara aceasta şi ne-o va da: este o ţară în care curge lapte şi miere. Numai nu vă răzvrătiţi împotriva Domnului şi nu vă temeţi de oamenii din ţara aceea, căci îi vom mânca. Ei nu mai au niciun sprijin: Domnul este cu noi, nu vă temeţi de ei!”

Te-ai gândi că oamenii ar fi prins curaj, amintindu-și miracolele pe care L-au văzut făcându-le. Dar nu; din cauza necredinței, când au dat de împotrivire, mai degrabă i-ar fi omorât cu pietre pe oamenii credinței decât să înceapă să lupte pentru Țara Promisă.

Credința este o alegere

Dar atunci a intervenit Dumnezeu. Prin faptul că nu credeau în El, copiii lui Israel defăimau și disprețuiau puterea și slava lui Dumnezeu. Mânia lui dreaptă împotriva lor a fost aprinsă și El a jurat că nimeni peste vârsta de douăzeci de ani nu va intra în țară, ci toți vor muri în pustie.

Credința înseamnă să fii ascultător chiar când nu poți vedea rezultatele. Credința înseamnă acțiune. Credința dă rezultate.

Cu două excepție: „Robul Meu Caleb a fost însufleţit de un alt duh şi a urmat în totul calea Mea, îl voi face să intre în ţara în care s-a dus şi urmaşii lui o vor stăpâni. … nu veţi intra în ţara pe care jurasem că vă voi da-o s-o locuiţi, afară de Caleb, fiul lui Iefune, şi Iosua, fiul lui Nun.”

Acest duh diferit era duhul de credință. Credința înseamnă să nu te uiți la ce este vizibil, ci să crezi că Dumnezeu este Atotputernic. Credința înseamnă să fii ascultător chiar când nu poți vedea rezultatele. Credința înseamnă acțiune. Credința dă rezultate.

Dumnezeu vrea ca noi să alegem să credem și să alegem să ascultăm. El vrea ca să jertfim ceva. El a fost cu Iosua și cu Israeliții, dar ei au trebuit să arate că vor Țara. În cucerirea Canaanului care a urmat după căderea Ierihonului, nicio cetate n-a fost luată fără luptă.

Gustul fructelor

În același duh de credință ne ducem și noi lupta împotriva păcatului din natura noastră. Trebuie să dăm voia noastră proprie și plăcerile păcătoase. El ne dă putere când Îl căutăm cu insistență, în credință și când biruim, toată slava o primește El.

Nimic nu se ia fără o luptă, dar când luptăm, nu este niciun lucru pe care să nu-l putem cuceri. Unul câte unul, dușmanii vor cădea în fața noastră. Atunci nu numai că vom vedea „roadele țării” de la distanță. Dragostea, bucuria, pacea și toate virtuțile – le vom ține în mâna noastră și le vom gusta. Țara Promisă va fi a noastră.