Ipocrizia – așa e viața?

O carte despre creștinism este deschisă pe brațele mele. Spune că percepția generală a creștinismului de azi este: ipocrizia.

Aceste propoziții mă duc înapoi la când aveam 14-15 ani, după ce citisem despre „ipocrizie” în Biblie. Uitându-mă la oamenii din jurul meu, m-am tot gândit la aceasta. Cu multe întrebări venind în mintea mea mi-am scris o scrisoare în mintea mea, o scrisoare care nu urma să fie trimisă nicăieri

Către cel pe care-l privește,

De curând am citit despre ipocrizie în Biblie, despre oameni care spun un lucru și fac altul. Dar mie mi se pare că toți oamenii din jurul meu, creștini sau nu, laolaltă, sunt într-un anume grad ipocriți. Și, cu trecerea timpului, încep să înțeleg tot mai mult de ce oamenii sunt așa. Este dificil să ignori faptul că este o gaură între cum noi vrem să fim sau ar trebui să fim și cum suntem de fapt. Din acest motiv este aproape necesar să-ți ascunzi părțile negative prin a „prezenta”, sau prin a controla ce arătăm celorlalți. Totul este o mare dezamăgire, dar poate așa este viața – poate că nu putem evita asta. Nu știu.
De la mine.

Cuvintele din Biblie m-am făcut confuză. Învățătura despre ipocrizie părea corectă, dar conform a ceea ce am observat în viață și la mine, pur și simplu nu funcționează. Creștinul critic de 14-15 ani a concluzionat că a văzut destul ca să decidă că nu există răspunsuri la întrebarea ei. Ani mai târziu, mi-aș dori să mă întorc în timp și să răspund acestei scrisori. Există un răspuns – sau o viață creștină – pe care aș fi putut-o începe să o trăiesc mai devreme:

O viață nouă – o scrisoare nouă

Salut,

Ca creștini, nu este nevoie să suferim pretinzând că suntem ceva care nu suntem. Nu trebuie să simțim că dăm oameni sfaturi pe care nici noi înșine nu le putem urma. Este posibil să devenim complet buni în adâncul inimii noastre!

De fapt, tu deja ai un indiciu care te poate conduce la soluția pentru ca aceasta să fie posibil. Ai menționat că este greu să ignori gaura dintre cum noi vrem să fim și cum suntem în realitate. Johan Oscar Smith, un creștin cu frică de Dumnezeu care mă inspiră mult acum, a confirmat acest gând prin a scrie o recunoaștere mult mai profundă:

„Nu poți trăi ca un creștin; ar fi doar ipocrizie să încerci. Tu nu poți fi niciodată curat, devotat și bun. Tu ești negru ca funinginea și putred cu totul. Cele mai bune fapte ale tale sunt ca hainele murdare.”

În același fel, Pavel a scris că nu există nimic bun în natura umană (citește, de exemplu, Romani 3:10-18 și Romani 7:18-19)

Mulți alți creștini recunosc aceasta, dar concluzionează ca Isus. Totuși, această recunoaștere ar trebui să fie punctul de întoarcere pentru un creștin. Să realizeză că este o groapă nu este suficient.

Concluzia lui Johan Oscar Smith spune că scopul nu este ca să te prefaci că ești ca Hristos, ci că viața Lui îmi înlocuiește viața mea: „Eu sunt poarta”, spune Isus. Dacă suntem morți cu El, noi credem că vom și trăi împreună cu El. Există o singură viață și aceasta este viața lui Hristos. Hristos în tine, nădejdea slavei. Viața lui trebuie să trăiască în noi și a noastră să moară. Menirea nu este ca noi să trăim viețile noastre cu capul în aer pretinzând că suntem ca Hristos. Nu, ci noi trebuie să murim. El să crească; eu să scad.”

Viața lui trebuie să trăiască în noi și a noastră să moară.

Cheia este să urăști negativul „Eu” pe care îl văd și să recunosc cât de limitată este puterea mea. Trebuie să strig la Dumnezeu după ajutor în credința că doar ajutorul Lui poate schimba lucrurile. Atunci Dumnezeu poate începe procesul minunat în mine numit sfințire.

Sfințire – ce cuvânt foarte ciudat ar fi fost pentru un adolescent. Dar el mi-a răspuns la gândurile mele referitoare la ipocrizie și multe alte întrebări pe care le aveam. Mi-am continuat scrisoarea:

Îmi doresc să fi putut înțelege și practica asta, din ziua în care ai început să pui întrebări legate de viață. Acum, după toți acești ani, am găsit calea și am început s-o trăiesc. Mă pot ruga la Dumnezeu când sunt ispitit la păcat și El îmi va da puterea și voia să nu cedez niciodată. Eu pot „muri” și deveni bun ca Hristos în loc să fiu nevoit să „pretind” sau chiar să încerc să fiu bun. Sună simplu, dar să experimentez puterea lui Dumnezeu care îmi permite să fac imposibilul, este incredibil.

Am realizat că aceasta îmi îmbogățește viața în toate aspectele ei și că este cel mai împăciutor și împlinitor lucru pe care îl pot găsi.

Prietena ta,
Bessie

Ce poate face creștinismul în viețile noastre

Cartea „creștină” de pe brațele mele a continuat prin a explica „neînțelegerea” creștinismului (ipocrizia) prin a spune că dacă ești creștin, atunci nu se așteaptă de la tine să fii exact ca Hristos. Dar aceasta nu implică faptul că de la creștini se așteaptă si fie ipocriți? Oftez.

Este aceeași concluzie la care am ajuns ca adolescent și ce concluzie nesatisfăcătoare a fost! Este incredibil cât de milos este Dumnezeu că m-a condus la răspunsurile pline de speranțe, mult mai mult decât îmi puteam imagina. Și acum, în stagiul de început al acestui proces de sfințire care durează toată viața, eu îmi doresc ca și mai mulți oameni, creștini sau nu, să vadă și să experimenteze ce poate creștinismul face în viața noastră.

* Scrisorile lui Johan O. Smith, #12, August 25, 1905, (Stiftelsen Skjulte Skatters Forlag)

© Copyright Stiftelsen Skjulte Skatters Forlag | brunstad.org