Isus, mântuitorul tău

Când Isus era în cer, El era foarte bucuros și se juca pe pământul gol.

Când a întocmit Domnul cerurile, eu eram de faţă; când a tras o zare pe faţa adâncului, când a pironit norii sus şi când au ţâşnit cu putere izvoarele adâncului, când a pus un hotar mării, ca apele să nu treacă peste porunca Lui, când a pus temeliile pământului, – eu eram meşterul Lui, la lucru lângă El, şi în toate zilele eram desfătarea Lui, jucând neîncetat înaintea Lui, jucând pe rotocolul pământului Său şi găsindu-mi plăcerea în fiii oamenilor. Proverbe. 8:27–31

Dragostea lui Isus pentru noi

În mijlocul slavei cerești, Isus a văzut cum nenorocirea creștea după căderea în păcat, iar din această cauză, s-a născut o nevoie  mare în inima Lui. Gândește-te dacă aș putea să ajut pe oameni! În mijlocul bucuriei, fericirii și slavei, El avea această dragoste pentru oameni. El a dorit ca să fie Salvatorul, Împăciuitorul, Sfințitorul, Marele Preot și Mijlocitorul nostru la Dumnezeu. Aceasta dorea El. Oare nu este aceasta dragoste, când tu însuți o ai așa bine, să alegi totuși să fii născut în lume, cu o natură omenească ca și noi? Prin a-Și nega toate tendințele lui rele, El a deschis o cale înapoi către Dumnezeu și împărăția Lui, și a împărțit slava Lui cu noi. Nu este oare aceasta dragoste? Să mergi întreaga cale fără să cedezi păcatului nici măcar o dată? În fiecare zi El era în pericol de a ceda și a pierde ceea ce a părăsit în cer. Aceasta este dragostea pe care Isus a avut-o pentru mine!

Când ne-a fost oferită o astfel de dragoste, oare nu ar trebui să răspundem cu aceeași dragoste?  însă, din păcate e de mirat că nu este așa de evident. De aceea zice Isus mai departe: «Şi acum, fiilor, ascultaţi-Mă, căci ferice de cei ce păzesc căile Mele!». Ai crede că toți oamenii ar vrea să-I urmeze căile? Din păcate, noi suntem atât de stricați  încât nu este așa. De aceea avem nevoie de aceste îndemnuri. De aceea avem noi nevoie să păzim ușile inimilor noastre, să dorim să trăim în apropierea Lui și să Îi auzim vocea.

El a văzut nenorocirea mea

Acum noi suntem în apropierea Crăciunului, un timp în care ne gândim la aceasta: de ce a venit Isus? Gândește-te la dragostea care era în spate! El este Mântuitorul meu! El are dragoste pentru mine.

El a văzut nenorocirea mea, nu doar nenorocirea oamenilor, nu, ci și a mea. El a văzut cât de ușor sunt eu ispitit, cât de puțin este nevoie ca eu să cad din dragoste. Când un copil este născut ne bucurăm pentru noua viață. Dar și acel copil are o natură omenească păcătoasă- firea pe care am primit-o după cădere, și în care nu locuiește nimic bun. De aceea crești foarte ușor în egoism, răutate și cu o poftă pentru cinste și măreție. Tot răul care s-a întâmplat în lume, s-a întâmplat prin trupurile omenești care au fost create după înfățișarea Tatălui, dar peste care Satan a primit control, prin pofte, plăceri și duhul acestui timp.

A fi păzit în dragoste

"Și-L rog ca, potrivit cu bogăţia slavei Sale, să vă facă să vă întăriţi în putere, prin Duhul Lui, în omul dinăuntru, aşa încât Hristos să locuiască în inimile voastre prin credinţă; pentru ca, având rădăcina şi temelia pusă în dragoste, să puteţi pricepe împreună cu toţi sfinţii care este lărgimea, lungimea, adâncimea şi înălţimea; şi să cunoaşteţi dragostea lui Hristos care întrece orice cunoştinţă, ca să ajungeţi plini de toată plinătatea lui Dumnezeu." Ef. 3:16–19

Să fii păzit într-o astfel de dragoste, și să fii înrădăcinat și întemeiat în ea, este de fapt condiția ca să fii păzit până la sfârșitul vieții fără a deveni obosit, fără să cazi din dragoste. Așadar poți merge prin viață fără să intri în perioade de oboseală, unde ești îngrijorat din cauza altor oameni și situații. Atunci vine răceală și indiferență peste tine, iar dragostea pentru ceilalți și dragostea lui Dumnezeu se răcește. Scopul este ca dragostea mereu să fie acolo și să crească! Când Pavel vorbește despre a fi «înrădăcinat și întemeiat în dragoste» este vorba mai întâi despre o dragoste arzătoare pentru Hristos.

David spune: «Doamne, Te iubesc din inimă!» Cu cât timp în urmă i-ai spus aceasta lui Isus? Deși sunt multe lucruri cu care putem fi ocupați, noi suntem chemați să avem părtășie cu El, Fiul lui Dumnezeu, spune Pavel. Această relație de dragoste îți dă putere ca să reziști în luptele vieții, și te poți bucura în fața lui Dumnezeu. Bucuria nu dispare dacă ești păzit în dragoste.