Mergi la conținut

Isus: pionier, creator de drumuri, înainte-mergător

Dacă Isus este un înainte-mergător, asta presupune că sunt și alții care merg după El, sau nu?

Ai auzit vreodată de Isus ca înainte-mergătorul tău? Probabil ai auzit de Cel care a mers calea în locul tău.

Ce înseamnă „înainte-mergător?”  Conform explicației dicționarului, un „înainte-mergător” este „o persoană care precede venirea sau dezvoltarea altcuiva.” „A preceda” înseamnă „a merge înainte.” Dacă așa stau lucrurile, atunci Isus, ca înaintașul nostru, a fost Unul care a precedat venirea altora după El. Așadar, trebuie să fie și alții care Îl urmează, altfel ar fi fost fără sens ca El să se fi numit „înainte-mergător.”

O avem ca o ancoră a sufletului; o nădejde tare şi neclintită, care pătrunde dincolo de perdeaua dinăuntrul Templului, unde Isus a intrat pentru noi ca înainte-mergător, când a fost făcut “Mare Preot în veac, după rânduiala lui Melhisedec.” Evrei 6:19-20.

Să urmezi pe cineva înseamnă, în mod evident, a merge pe aceeași cale pe care a mers acea persoană, pentru a obține aceleași rezultate. Cum Îl urmăm pe Isus? Mai întâi, trebuie să înțelegem ce a reușit Isus pe pământ, și de ce vrem să-L urmăm.

Cum a devenit Isus înainte-mergătorul nostru?

Când Isus a fost născut în lume, nu era ca Adam înainte de cădere – fără păcat în natura lui omenească, ci El și-a început viața ca un om, ca slujitor, fără nici o formă de rege, pentru că nu mulți L-ar fi putut urma acolo. (Filipeni 2:7). El a primit carne și sânge – întregul trup al păcatului – exact ca copiii. (Evrei 2:14, Romani 7:18).

„… măcar că era Fiu, a învăţat să asculte prin lucrurile pe care le-a suferit. Evrei 5:8. Isus a trebuit să învețe ascultare; aceasta înseamnă că El avea o voie proprie care era contrară voii lui Dumnezeu. A necesitat suferință – să nu cedeze voii Sale proprii – și să asculte de Tatăl Său. De fiecare dată când Isus era ispitit, iar firea Lui își cerea dreptul, Dumnezeu condamna păcatul care locuia în firea Lui, iar Isus Se jertfea. (Romani 8:3-4) El nu a făcut niciodată păcat, ci a găsit păcatul care locuia în El și a adus o moarte eternă peste el, prin faptul că nu a cedat niciodată ispitei. (Evrei 4:15). Astfel, tot păcatul și voia proprie din firea Lui a fost omorâtă, lăsând locul la natură dumnezeiască.

Când Isus a murit pe crucea de la Golgota, perdeaua din Templu s-a rupt în două, de sus până jos. (Matei 27:51). Perdeaua bloca intrarea în Locul Preasfânt din templu și simboliza păcatul din fire, pe care oamenii l-au moștenit încă de la cădere – pentru că păcatul separă pe om de Dumnezeu și previne intrarea în Locul Preasfânt. Când predeaua s-a rupt, aceasta a arătat că tot păcatul din firea lui Isus a fost condamnat și adus în moarte. Isus a inaugurat o cale nouă și vie prin firea Sa – perdeaua – până la tronul Tatălui. (Evrei 10:19-22) El devenise, astfel, un înainte-mergător, și acum a făcut posibilă și pentru noi participarea la natură dumnezeiască – dacă suntem voitori să mergem pe aceeași cale de a omorî păcatul din fire.

Cum urmăm pe Isus?

Astfel, dar, fiindcă Hristos a pătimit în trup, înarmaţi-vă şi voi cu acelaşi fel de gândire. Căci cel ce a pătimit în trup a sfârşit-o cu păcatul…” 1 Petru 4:1-2.

Isus ne-a arătat calea când a luat lupta împotriva păcatului în zilele Sale pe pământ. Dacă nu ar fi fost posibil pentru om să primească natură divină, atunci viața și moartea lui Isus ar fi fost fără sens.

Mulți oameni au înțelegerea că, dacă au venit la Isus, deja au mers toată calea. Totuși, este o diferență între a veni la Isus (Calea), și a merge calea.

Ce înseamnă să mergi calea prin fire? „Căci știu că în mine (adică în firea mea) nu locuiește nimic bun…” Romani 7:18.

Aceasta era aceeași fire pe care Isus a moștenit-o ca Fiu al Omului. Când suntem ispitiți, motivul este că avem păcat implantat în fire – pe care l-am moștenit de la cădere. Exact în momentul în care suntem ispitiți, avem oportunitatea să omorăm păcatul pe care-l vedem. Noi facem asta prin a-l nega, adică, a nu fi de acord cu ispita. Noi ne jertfim pentru a face ce este plăcut în ochii lui Dumnezeu. Astfel, păcatul din fire, treptat, este omorât și își pierde puterea. Aceasta înseamnă să condamni păcatul din fire. (Romani 8:3).

Prin toată viața Sa, Isus Și-a adus trupul ca jertfă, pentru a face voia Tatălui. (Evrei 10:7, Luca 22:42) Pentru a-L urma, și noi trebuie să ne predăm viața (voia) și să împlinim voia lui Dumnezeu. Noi primim iertare pentru păcate, prin sângele lui Isus, dar când ne punem în joc viețile și ne predăm voia, exact ca Isus, atunci avem îndrăzneală să intrăm în Locul Preasfânt cu sângele lui Isus, care este același sânge care curge și prin viața noastră. Figurativ vorbind, noi ne urâm viața proprie – voia proprie – așa că ea moare.

Ajutor personal de la înainte-mergătorul nostru

În Locul Preasfânt Dumnezeu ne vorbește și ni Se descoperă. Aici învățăm voia Tatălui. Aici găsim și tronul harului. (Evrei 4:16) Aici este și Isus, la dreapta Tatălui, rugându-Se și mijlocind pentru noi. (Evrei 7:25). Şi, prin faptul că El însuşi a fost ispitit în ceea ce a suferit, poate să vină în ajutorul celor ce sunt ispitiţi. Evrei 2:18. El a mers calea înaintea noastră și a fost ispitit în toate lucrurile ca noi și, de aceea, înțelege prin ce trecem noi și poate avea milă de slăbiciunile noastre. (Evrei 4:15) Mila Lui nu se manifestă prin faptul că ne permite să rămânem în păcat, ci prin faptul că ne ajută să ieșim din ghearele păcatului și să biruim nenorocirea și moartea cauzate de păcat! Când ne rugăm la Isus, El ne vede nevoia și Se roagă la Tatăl pentru noi. Astfel, El este Mediatorul nostru.

Noi putem să ne apropiem curajoși de tronul harului pentru a primi har și ajutor – în momentul potrivit – ca să obținem biruința asupra păcatului. Avem mare nevoie de acest ajutor, dacă vrem să avem victoria lui Isus. Acest har la momentul potrivit nu este iertare după ce-am păcătuit, ci ajutor și putere în momentul ispitei, ca să nu cădem și să înfăptuim păcat!

Dacă Îl luăm pe Isus ca înainte-mergător și predăm totul pentru a merge pe această cale a uceniciei, Isus ne va deveni și cel mai apropiat și personal prieten. Prin Duhul Sfânt, El ne vorbește în inimă și ne dă sfaturi și ghidare precisă și valoroasă. Ca prieten, El ne oferă și mângâiere și putere și nu Îi este teamă să ne spună adevărul absolut, legat de cum suntem noi, ca, astfel, să ne putem schimba.

Astfel, Isus devine mai mult decât un înainte-mergător care a creat calea – El este acel Cineva care aleargă lângă tine cu o inimă plină de grijă, dragoste, nădejde și milă, ajutându-te și încurajându-te până la final – eliberarea de păcatul din fire ca, astfel virtuțile lui Hristos, roade Duhului, să crească și să fie evidente!

Teme esențiale

Află cum Cuvântul lui Dumnezeu ne provoacă și ne face capabili să trăim 100% conform voii Lui, fără să mai cădem în păcat, ci prin a trăi o viață de biruință asupra păcatului.

Descarcă e-book gratis

O mântuire așa de mare

Apostolul care scrie epistola după Evrei o numește un «îndemn». Scopul acestei cărți este să întărească și să extindă acest îndemn și să aducă credință și mântuire tuturor celor care au o chemare cerească. Toți cei care urmează îndemnul din epistola Evrei pot ajunge la această mântuire mare.

Urmărește-ne