Iubirea de bani este rădăcina tuturor relelor

Acest verset despre iubirea de bani nu este primul verset care-mi vine în minte când mă gândesc la relația cu partenerul meu de viață. Primele care mi-ar veni în minte sunt: „Dragostea este răbdătoare, este plină de bunătate …” șamd. Dar de curând am fost pusă într-o situație în care am găsit putere în acest verset - el m-a eliberat de o criză maritală, care, negestionată corect, ar fi fost motivul pentru jigniri, sentimente rănite, certuri și stres.

Stres în relație

Nu e un secret că un procent mare de mariaje sfârșesc prin divorț. Deși există multe alte motive și multe povești care pot fi la baza unui divorț, un lucru pare a fi numitorul comun la foarte multe: finanțele. Poți întreba orice persoană căsătorită și ai să observi că toate au fost nevoite să gestioneze acest aspect într-un fel sau altul. Finanțele sunt incomode. Găsirea unui echilibru între cheltuieli, plata facturilor, economisirea, donarea sau investirea banilor nu este un lucru ușor. Unii dintre noi am avut dificultăți în a înfrunta această problemă chiar când eram singuri, cu atât mai mult când mai intră o persoană în ecuație. Mariajul aduce o nouă „mină de aur,” plină cu oportunități.

Fără să intru în detaliu cu această temă - eu și soțul meu nu am fost pe aceeași lungime de undă când a fost vorba de folosirea banilor noștri. În timp ce eu aveam o listă lungă de lucruri necesare pentru copii, pentru casă, etc., el părea că nu dădea mare importanță acestor lucruri, ci le considera opționale. Pe de cealaltă parte, eu vedeam niște cheltuieli mari făcute de el, pe lucruri pe care eu le consideram nenecesare. Văzând cum banii din contul nostru se împuținau, am început să ne acuzăm unul pe altul. El era frustrat că bonurile de mâncare erau prea mari. Acest lucru m-a supărat tare - cum își permitea el să spună ceva de costurile de mâncare, când el tocmai își cumpărase o mașină nouă. Chiar dacă știam că nu există sfârșit la toată acuzările noastre, simțeam că trebuia să mă apăr. Și așa începeam să aruncăm acuzații, vină și cuvinte dure unul la adresa celuilalt.

Nu era prima dată când acest lucru se întâmpla. De fapt, e cam singurul lucru de la care ne certăm și pare că a devenit o chestie regulată. Dar un lucru am observat că - deși ne certăm pentru un lucru foarte specific, în momentul acela ne vin în minte toate greșelile făcute de cealaltă persoană. Și, în loc să dizolvăm disputa noastră pe tema finanțelor, se declanșează o avalanșă de stres, tensiune și frustrare în toate aspectele relației noastre.

Însă, de data aceasta urma să fie altfel.

Dragostea de bani = viața proprie?

Mi-a venit în minte ceva ce auzisem la biserică despre diferența dintre dreptatea mea și dreptatea lui Dumnezeu. Gândurile mele sunt pline de „o mie de voci” care îmi justifică de ce eu am dreptate în această situație, strigând și încercând să-mi susțină punctul meu de vedere—dreptatea mea. Dar în acel moment m-am gândit la Isus și la dreptatea Lui. Când a fost ridiculizat, ignorat, amenințat și într-un final omorât, El nu Și-a deschis gura. (Fapte 8:32; 1 Petru 2:21-23.) El a fost un om drept, căci a bătătorit calea smereniei; a mers calea păcii. Nu Și-a susținut părerea, într-o încercare disperată de a-i convinge pe ceilalți să-I înțeleagă punctul de vedere. Eu ce cale alesesem?
Nu, dar mă simțeam că dacă nu-mi susțineam ideea, nu primeam ce doream. Pentru că aveam nevoie de lucruri pentru copii. Aveam nevoie de lucruri pentru casă. Dar în acel moment a venit descoperire din cer!

„Căci iubirea de bani este rădăcina tuturor relelor; şi unii, care au umblat după ea, au rătăcit de la credinţă şi s-au străpuns singuri cu o mulţime de chinuri.” 1 Timotei 6:10.

De obicei când auzi acest verset te gândești la foametea din lume și eventual și la guvernele corupte, dar când Dumnezeu mi-a spus aceste cuvinte mie, parcă s-a rupt un lanț. Nu mai stăteam acolo, chinuindu-mă. Eu trebuie să aplic Cuvântul lui Dumnezeu în viața mea, în gândurile mele!
Deodată, mi-a apărut soluția, chiar în fața mea - eu țineam tare de „dreptatea mea” - unde mă aducea asta?

Adevărul era că poziționam dragostea de bani și toate lucrurile incluse aici, peste dragostea pentru partenerul meu, peste jurământul căsătoriei, peste poruncile lui Dumnezeu. Când încercam să-mi promovez punctul de vedere și așteptările și pretinderile în fața partenerului meu, nu făceam altceva decât să-l asist pe Satan în misiunea lui de a despărți cuplurile și a crea haos în viața și familia mea.

Îl asistam pe Satan???

Satan fusese expus!

Când am realizat asta, am știut că Satan fusese expus. Dragostea de bani este rădăcina tuturor relelor și principala armă a lui Satan de a distruge lumea. El face asta pătrunzând în mariaje, familii și relații, până când distrugerea se împrăștie ca coronavirus în toată lumea. Dar pot să-i distrug planul, asigurându-mă că asta nu se va întâmpla în viața mea. În acel moment am primit ură mare pentru toate certurile și contrazicerile fără sens și fără scop; am primit ură pentru lăcomia și egoismul meu. Am mutat frontul luptei pe teritoriul lui Satan. Dacă este ceva ce el nu suportă, este o persoană care recunoaște adevărul.

Această lumină nu semnifica faptul că am tăiat lucrurile de pe lista de cumpărături de alimente, dar am primit pace în convingerea că Dumnezeu știe foarte bine ce am nevoie și că sarcina mea este să caut mai întâi de toate Împărăția Lui. După cum bine știm - toată cearta, disputele cauzate de voia proprie, așteptările de la ceilalți—nu au loc în acea Împărăție.

Eu am greșit. „Dar, soțul tău …” Nu! Eu sunt cea care a greșit. Înseamnă asta că nu mai e nevoie să cumpăr alimente sau lucruri pentru casă? Nici vorbă - sigur că sunt necesare, dar pretinderile și iritările, împreună cu toate lucrurile care vin din fire - acestea erau rădăcina problemei și tocmai ele trebuiau adresate. Gândește-te la toate suferințele dureroase de care acum sunt scutită pentru că am această armă în arsenalul meu—nu să o folosesc împotriva soțului meu, ci împotriva lui Satan! Îl laud pe Dumnezeu pentru această descoperire și că Îl pot urma pe Isus în dreptatea Lui, expediindu-l pe acuzator de fiecare dată când apare. El nu mă mai are de partea lui.