Legea Duhului eliberează de sub legea păcatului și a morții

Legea păcatului și a morții își au proveniența din mădulare. Legea Duhului care dă viață prin Isus Hristos m-a eliberat de legile păcatului și a morții. (Romani 7:2-23; Romani 8:2).

Lumina Legii din Vechiul Legământ nu a putut să pătrundă prin trup și să arunce lumină acolo unde legile păcatului și a morții își aveau locuința, căci lumina legii era doar pentru păcatele exterioare, care erau un rod al legii păcatului și a morții.

Ceea ce era imposibil pentru lege, a făcut Dumnezeu, când a trimis pe Fiul Său ca o jertfă pentru păcate și a condamnat păcatul din fire. (Romani 8 :3).

Judecata lui Dumnezeu asupra păcatului din mădulare este împlinită în Hristos Isus. Împărăția Cerurilor a intrat în noi și Duhul lui Hristos, prin ascultarea noastră, își va creea cale până la domeniile până acum necunoscute din trupul nostru, adică în locurile unde legile păcatului și a morții își au activitatea. Duhul lui Dumnezeu lucrează împreună cu apa și sângele (moartea lui Hristos în trupul nostru) și puțin câte puțin distruge legea păcatului și a morții, prin faptul că conținutul legii Duhului învie duhul nostru omenesec, care înainte era legat de legea păcatului și legea morții.

Legea păcatului și legea morții sunt două legi care funcționează fiecare după felul său.

Legea păcatului aduce mereu pretinderile sale conștienței noastre. Dacă suntem ascultători de ea, ea își duce prada către legea morții. Cât timp legea păcatului stăpânește pe om, iar acesta încă nu este predat legii morții, cugetul este treaz și omul este dovedit păcătos de Duhul Sfânt. Dar dacă omul păcătuiește din nou și din nou, legea morții va omorî treptat conștiința și omul va ajunge că nu se mai simte jenat de cuget. Legea păcatului îl conduce pe cel nelegiuit mai departe în zone până acum necunoscute. Omul păcătuiește și acolo, iar legea morți lucrează mai departe și omoară tot mai mult conștiința încât, într-un final, omul ajunge mort în păcate și nelegiuiri.

Legea Duhului lucrează în direcția total opusă. Ea aruncă lumină asupra păcatelor făcute fără conștiență. Ea aduce păcatul la suprafață din mâna de fier a legii morții și o expune luminii conștienței. Noi dăm astfel putere Duhului lui Dumnezeu în viață, judecăm păcatul și ne înfrânăm de la el. (Galateni 5:16-18; 1 Petru 4:1). Data viitoare un nou păcat este adus la lumină, da și el își primește judecata, șamd., iar astfel noi suntem făcuți vii.

Acest proces are loc în timp și nu este ca iertarea păcatelor care se întâmplă într-o clipită.

Viața primită este serioasă. Noi suntem singuri responsabili de mântuirea sau judecata primită. Dumnezeu a stabilit legi pentru orice lucru și nu le încalcă, căci nu face diferență între oameni.

Noi, cei vii, suntem dați mereu în moartea lui Hristos ca viața lui Hristos să se descopere în firea noastră muritoare. (2 Corinteni 4:10-11).