Litera ucide dar Duhul dă viață

„Nu că noi, prin noi înşine, suntem în stare să gândim ceva ca venind de la noi. Destoinicia noastră, dimpotrivă, vine de la Dumnezeu, care ne-a şi făcut în stare să fim slujitori ai unui legământ nou, nu al slovei, ci al Duhului; căci slova omoară, dar Duhul dă viaţa.” 2 Corinteni 3:5-6.

Litera ucide dar Duhul aduce viață - în noi!

La această temă avem un exemplu enorm de la Isus. Scrie în Ioan 8:1-12 despre femeia care a căzut în preacurvie, iar conform Legii, ea trebuia să fie omorâtă cu pietre. Fariseii erau pregătiți să facă asta - ceea ce Moise le poruncise. Dar Isus S-a aplecat și a scris ceva pe pământ. Poate a scris ceea ce scria în Cartea Legii „Să nu poftești!” Fariseii au văzut cu toții asta și s-au îndepărtat încetul cu încetul, începând cu cei mai bătrâni. Comparativ cu de celelalte porunci, această poruncă privea un păcat care se întâmpla în interior, pentru că pofta era ascunsă și nimeni nu putea să o înfrângă în puterea proprie. Așadar, toți s-au simțit vinovați - nimeni nu a putut ține Legea.

Isus i-a spus femeii: „Nici Eu nu te condamn, du-te și nu mai păcătui!”

Aceasta este evanghelia Noului Testament - că noi putem primi păcatele iertate cu urmarea de a nu mai continua să mai păcătuim ca „păcătoși iertați.”

Isus spune: „Nu mai păcătui!” El ne dă putere prin Duhul Sfânt ca păcatul să fie eradicat, iar păcătosului să i se ofere șansa de a trăi și de a se dezvolta. Aceasta este o soluție mult mai bună decât păcătosul să fie omorât. Este evident că în Vechiul Testament era o frică de a continua să păcătuiești, pentru că atașată era o condamnare la moarte, dar Isus a venit cu ceva mult mai bun. Oamenii pot acum ieși din păcat și ajunge la o viață bună, o viață nouă în Isus Hristos.

Litera ucide dar Duhul aduce viață - în slujba noastră

Pavel era un fariseu foarte capabil. Știa foarte clar ce pedeapsă trebuia alocată fiecărei încălcări. Dar nu știa secretele oamenilor, lucrurile ascunse, motivele pentru care făceau ceea ce făceau. Slujba literei poate fi foarte destructivă când vine vorba de a lucra cu alți oameni. De aceea este crucial să primim un simț de a auzi și de a asculta vocea Duhului.

Pavel a fost și în slăbiciune și în frică. El spune corintenilor că nu a venit cu înțelepciunea omului, ci cu o dovadă a Duhului și cu putere. (1 Corinteni 2:3-5). Frica lui era ca nu cumva ceea ce învățase la picioarele lui Gamaliel să-l lege încât el să nu poată sluji lui Dumnezeu conform Duhului. Așadar, aici el a avut nevoie de descoperire de la Duh. Doar Duhul îi putea descoperi lucrurile ascunse, de aceea el a venit în slăbiciune, teamă și mare cutremur. Nu putea face nimic de la sine. Acum nu se mai punea problema ce pedeapsă se potrivea, pentru că el trebuia să-i conducă pe oameni pe o cale nouă.

În Isaia, Dumnezeu spune „Întoarceți-vă urechea spre Mine, poporul Meu!” Trebuie să învățăm ce vrea Dumnezeu - care este voia Lui; trebuie să ascultăm și să intrăm în gândurile Lui, pentru că, precum cerurile sunt peste pământ, așa de sus sunt gândurile lui Dumnezeu față de gândurile noastre. (Isaia 55:8-9). Noi trebuie să fim tăiați circumscriși față de toate lucrurile de pe acest pământ, iar atunci gândurile noastre trebuie să aibă un loc unde să se ducă, iar direcția lor va fi în sus - noi vom fi înălțați cu Hristos, așezați în locurile cerești. Așa intrăm în gândurile lui Dumnezeu prin Duhul descoperirii - începem să auzim vocea Duhului.

Scrie mai departe în 2 Corinteni 3:17, „Căci Domnul este Duhul; şi unde este Duhul Domnului, acolo este slobozenia.” Nu există libertate pentru orice lucru, ci libertate de a deveni asemenea imaginii lui Isus. În această libertate putem intra noi. Nu vorbim despre libertate falsă, ci una adevărată, când suntem transformați din slavă în slavă. (2 Corinteni 3:18).