Lupt pentru veșnicia mea

De ce este așa de important să nu lași nici cel mai mic gând să trăiască atunci când știi că e rău?

În Cântarea Cântărilor, Solomon scrie „Prindeţi-ne vulpile cele mici care strică viile în floare.” Am o făgăduință despre o mântuire pentru care merită să lupt, iar aceste gânduri mici sunt ca „vulpi mici” care pot strica totul.

Mi-a venit de la sine un gând. Nu era un gând nobil și curat. (Filipeni 4:8) Nu era un gând care l-aș fi ales să-l gândesc; dar eram așa de obosită. Simțeam de parcă nu aveam energia necesară ca să neg acest gând mic, chiar acum. Eram foarte ispitită să-l las să mișune. A trebuit să încep să lupt conștientă și să spun: „Nu! Nu trebuie să las ca acest păcat să trăiască!”

M-am rugat la Dumnezeu ca să mă întărească ca să rezist în această ispită și m-am gândit la versete din Biblie care-mi spun ce trebuie să fac cu astfel de gânduri. Deși eram ispitită doar să las un mic gând să trăiască, nu am cedat. Am primit biruință în luptă și Satan a primit o lovitură.

De ce lupt împotriva păcatului?

Dar apoi m-am gândit: „De ce trebuie să nu cedez când sunt ispitită de un gând ca acesta? Chiar este păcat?” Știu că a păcătui înseamnă să faci ceva despre care știi că este împotriva Cuvântului și voii lui Dumnezeu. Biblia ne spune să prindem orice gând și să-l facem rob. (2 Corinteni 10:5) Deci știu că păcătuirea începe de fapt în mintea mea; nu doar manifestarea exterioară înseamnă păcat. Dar încă mai am o îndoială în adâncul gândirii. „Ce rău ar putea face el, oricum? Nu este atât de rău. Nu este ca și cum va avea vreun impact asupra cuiva, nimeni nu va ști niciodată.”

Însă încep să mă gândesc la Mirele meu ceresc și la adevăratul motiv pentru care fiecare păcat care apare în viața gândurilor trebuie omorât. El a trăit aici pe pământ și a fost ispitit în fiecare domeniu exact ca mine, dar fără să păcătuiască! (Evrei 4:15-16) Datorită faptului că El a făcut asta pentru mine, mi-a lăsat urme pe care Îl pot urma. „Şi la aceasta aţi fost chemaţi, fiindcă şi Hristos a suferit pentru voi şi v-a lăsat o pildă, ca să călcaţi pe urmele Lui. El care n-a făcut păcat…” (1 Petru 2:21-22) Acesta este motivul pentru care eu trebuie să omor toate aceste gânduri; la nimic nu pot permite să trăiască. După toate lucrurile pe care El le-a făcut pentru mine, asta trebuie să fac ca să fiu plăcută și vrednică de un astfel de Mire.

Trăiesc pentru veșnicie

Deși sunt aici pe pământ, trăiesc pentru veșnicie. Felul în care voi petrece veșnicia este complet dependent de cum mi-am trăit viața aici pe pământ. În Matei 7:21, Isus spune: „Nu oricine-Mi zice: ‘Doamne , Doamne!’ va intra în Împărăţia cerurilor, ci cel ce face voia Tatălui Meu, care este în ceruri.” În viață veșnică nu este loc de niciun păcat.

Și, indiferent dacă văd sau nu asta în momentul ispitei, dacă mă predau păcatului, indiferent cât de mic sau de ascuns este, voi avea întotdeauna rezulate proaste. „Căci plata păcatului este moartea.” (Romani 6:23) Dumnezeu nu dorește ca eu să sufăr; nu dorește ca eu să nu mă simt bine. Dar aceste lucruri sunt spre binele meu cel mai mare, ca în fiecare zi să birui păcatul. Voi experimenta rezultatele acestui lucru începând de aici de pe pământ iar apoi în toată veșnicia. Restul versetului continuă: „căci darul lui Dumnezeu este viață veșnică în Hristos Isus, Domnul nostru.”

Pentru asta lupt eu: pentru chemarea mea veșnică cu Isus Hristos, Mirele meu veșnic. Vreau să fiu o mireasă fără pată și zbârcitură, vrednică de El. Este o chemare incredinbilă. Pentru nimic de pe pământ nu se merită să-ți pierzi chemarea aceasta. Indiferent cum mă simt, voi ceda gândurile și voia mea doar pentru a fi ascultătoare de vocea lui Dumnezeu în inima mea.