Nădăjduind împotriva oricărei nădejdi

„Nădăjduind împotriva oricărei nădejdi …” Romani 4:18. Orice nădejde era împotriva lui Avraam, dar în mijlocul acestei deznădejdi, el a crezut în Dumnezeu cu o nădejde vie și s-a bucurat ca și cum l-ar fi primit pe Isac.

Noi nu avem nevoie de nădejde și credință când pare luminos și plin de nădeje în fel omenesc. „Pentru că ce se vede se mai poate nădăjdui?” Romani 8:24.

Acolo unde priceperea stă în fața unui zid înalt, mare și fortificat de dificultăți și unde se pare greu și întunecat, acolo credința străpunge și găurește zidul, iar lumina pătrunde pe acolo.

Oamenii sunt doborâți de tot ce li se împotrivește. Ei sunt dezamăgiți, deznădăjduiți și obosiți și în acest duh ei gândesc și vorbesc și se chinuie atât pe ei înșiși cât și pe cei din jurul lor.

Duhul de credință

Paulus și mai mulți împreună cu el aveau duhul de credință și în acest duh ei vorbeau cuvinte ziditoare, încurajatoare și mângâietoare. Când Pavel era în temniță în Roma, el i-a îndemnat pe filipeni ca întotdeauna să se bucure în Domnul. Cu cât mai activi erau în slujbă pentru Dumnezeu, cu atât mai mult Satan se mânia și încerca să-i încurce de a îndeplini faptele Domnului cu bucurie. În ziua împotrivirii el este prezent și vopsește toată nădejdea în negru. Dar acele nădejdi care luminează prin credință vie nu se pot stinge. Credința consideră ziua împotrivirii a fi ziua bucuriei pentru că devine o zi a mântuirii.

Atâta timp cât credința nu este înrădăcinată în viețile noastre, noi suntem aruncați ici și colo de simțurile noastre înșelătoare, necredință și îngrijorare. Uneori totul pare luminos, dar deodată totul se întunecă. Dar dacă noi ne scufundăm în deznădejde și disperare, atunci Satan a câștigat lupta, căci Dumnezeu „nu ne-a dat un duh de frică, ci de putere, de dragoste şi de chibzuinţă.” 2. Timotei 1:7. – „O inimă veselă este un bun leac, dar un duh mâhnit usucă oasele.” Proverbe 17:22.

Este posibil!

Acolo unde simțurile spun: „Este imposibil!”, acolo spune credința: „Este posibil!” Credința înseamnă încredere totală în Dumnezeu care poate totul și ne iubește. Numele Lui este Minune și El face minuni. Dacă o mamă își poate uita copiii, El nu ne uită. Isaia 49:15. Fără credință este imposibil să-I fim plăcuți lui Dumnezeu, dar prin credință îi suntem plăcuți, iar noi devenim prietenii lui apropiați cărora le ascultă rugăciunile și pe care îi ajută în ziua necazului. Dacă El întârzie cu a ne asculta rugăciunile, acolo unde ne-am dori ca El să intervină imediat, trebuie să găsim odihnă în aceea că El este desăvârșit în înțelepciune, bunătate și dragoste și că El va interveni la timpul potrivit spre câștigul veșnic al nostru și al copiilor noștri sau, sau binele acelei situații.

Lenevia și indiferența nu se găsesc în credință. În credință trebuie să luptăm împotriva la tot ce vrea să ne împiedice de a ajunge la nădejdea pe care o așteptăm cu bucurie. El ne ascultă rugăciunile în funcție de nevoia și dorința din inima noastră. Dacă credem, atunci vom experimenta slava lui Dumnezeu.