Nu mă înțeleg cu oamenii cu care locuiesc. Ce pot face?

Ce poți face dacă trăiești cu cineva „dificil”?

Intru pe ușă după o zi lungă la muncă, sperând la o masă caldă și așteptând cu nerăbdare să mă întind pe canapea cu șosetele și ploverul meu gros. Bineînțeles, lucrurile nu merg așa cum am plănuit.

Chiuveta este plină cu vase de spălat, podeaua este suspicios de lipicioasă, iar uscătorul bipăie odată ce o nouă tură de rufe este gata. Iar în plus, mă uit la canapea și văd că colega mea de cameră s-a făcut deja comfortabilă, în mijlocul dezastrului din casă.
Iritarea și nervii încep să ardă în interiorul meu.

Nu ar trebui să fie așa! De ce trebuie ca eu să fac curățenie după ea? Ea este mereu așa! De ce trebuie să suport eu toate astea? Sunt gata să renunț!

Puterea gândurilor negative

Ai observat că gândurile negative au tendința de a se dezvolta cu o viteză foarte mare? Totul începe cu un gând, iar curând încep să roiască ca albinele care zumzăe în capul meu. Un gând după altul, iar curând ajung până acolo că mă tăvălesc în autocompătimire și indignare.

Nu sunt sigură dacă am dreptate; nu este de-a dreptul corect ca colega mea de cameră să strângă după ea?

Dar adevărul este că nerăbdarea mea nu este un rezultat al faptului că colega mea de cameră este dezordonată, ci mai degrabă a păcatului care locuiește în mine. (Romani 7:18) Aceste gânduri care vin ca un rezultat al firii mele păcătoase îmi fură fericirea.

Eu nu am nicio dorință să îi rănesc pe cei de lângă mine, dar totodată, se poate întâmpla așa de repede ca un cuvânt rece sau amar să îmi iasă din gură – iar totul începe de la un gând de nesatisfacție.

Nu vreau să încep o ceartă cu colega mea de cameră, dar ce pot să fac atunci când stau acolo, aproape înecat în gândurile mele de dreptate proprie.

Prinde vulpile mici

„Prindeţi-ne vulpile, vulpile cele mici care strică viile…” Cântarea cântărilor 2:15

De când am realizat că orice bine sau rău începe dintr-un singur gând, trebuie să fiu conștient în viața mea zilnică și să „prind” aceste gânduri negative sau de nemulțumire atâta timp cât sunt mici, înainte să se înrădăcineze și să crească.

Doar păcatul din firea mea îmi cauzează durere și tristețe

Felul cum se comportă ceilalți nu îmi poate niciodată fura fericirea. Este numai păcatul din firea mea  care îmi cauzează durere și tristețe. Gândurile pe care eu aleg să le permit să intre – fie că sunt din fire sau din Duhul Sfânt, sunt factorul decisiv de care depinde bucuria mea. Știind aceasta, eu pot fi bucuroasă, indiferent de ce se întâmplă, din moment ce depinde de mine cum reacționez și ce fel de gânduri permit să stea în mintea mea.

Eu „mor” față de voia mea proprie

„…Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea în fiecare zi şi să Mă urmeze.” (Luca 9:23)

Asta este ceva de care trebuie să îmi amintesc în mod constant, ceva care trebuie să țin aproape de mine. Să-mi iau crucea înseamnă să „mor” față de voia mea proprie care este în concordanță cu firea. Toată dreptatea de sine, nerăbdarea, mânia, iritarea – tot ce nu duce la viață și pace – trebuie să moară.

Eu nu pot controla ce fac și ce spun ceilalți, dar eu pot alege căror gânduri le fac loc în mintea mea. Asta nu este mereu ușor, în special atunci când părerea și cinstea mea sunt în joc, dar cu o gândire decisă, eu încep să exersez și devine mai natural și mai natural zi de zi.

Eu pot alege căror gânduri le fac loc în mintea mea.

Concetrându-mă să resping gândurile negative care se ridică și omorându-le, eu încep încet  încet să devin transformată (Romani 7:29). Ceea ce era odată o bătălie mare pentru mine, evoluează treptat până acolo că ispitele sun din ce în ce mai mici. Nu mai este așa de greu să vin acasă, obosită și înfrigurată, într-o casă cu dezordine și totuși să îmi binecuvântez colega de cameră, să strâng lucrurile pe care ea poate le-a uitat și să aduc bucurie în casă cu o inimă de mulțumire.

Când eu am o inimă curată și caut adevărul, atunci eu mereu voi face voia lui Dumnezeu, fie că înseamnă că trebuie să fac compromis, că trebuie să îmi țin gura închisă sau că trebuie să spun un cuvânt blând ca să îmi încurajez vecinul. (Proverbe 25:15)

Viața devine foarte interesantă atunci când eu realizez că soluția „problemelor” mele în legătură cu ceilalți este să lucrez la propria mea mântuire! (Filipeni 2:12)