Nu oricine-Mi zice „Doamne, Doamne!”

„Nu oricine-Mi zice 'Doamne, Doamne...'”

Noi ne putem gândi că îi suntem plăcuți lui Dumnezeu doar prin ceea ce spunem sau facem. Însă noi putem spune cuvintele „corecte” și îndeplini sarcinile „corecte”, dar totuși inima noastră să acorde toată atenția la cum ceilalți ne percep sau la cum putem obține beneficii pământești, iar aceste lucruri nu sunt plăcute lui Dumnezeu. Isus adresează acest aspect în predica de pe munte, când spune: „Nu oricine-Mi zice: "Doamne, Doamne!" va intra în Împărăţia cerurilor, ci cel ce face voia Tatălui Meu care este în ceruri. Mulţi Îmi vor zice în ziua aceea: „Doamne, Doamne! N-am prorocit noi în Numele Tău? N-am scos noi draci în Numele Tău? Şi n-am făcut noi multe minuni în Numele Tău?" Atunci le voi spune curat: „Niciodată nu v-am cunoscut; depărtaţi-vă de la Mine, voi toţi care lucraţi fărădelege.”” Matei 7:21-23. Ce este important pentru Dumnezeu este ca noi să ajungem să-L cunoaștem prin a face voia Lui din toată inima și în ascultare de Cuvântul Lui.

Când Dumnezeu i-a zis profetului Samuel să aleagă pe fiul cel mai mic al lui Isai, David, ca să-l înlocuiască pe Saul ca rege al lui Israel, deși frații mai mari ai lui David erau mai înalți și mai puternici, Dumnezeu a spus: „Domnul nu Se uită la ce se uită omul; omul se uită la ceea ce izbeşte ochii, dar Domnul Se uită la inimă." 1 Samuel 16:7 Samuel i-a zis lui Saul că, din cauza neascultării lui, împărăția lui nu va dăinui căci „Domnul Şi-a ales un om după inima Lui...” 1 Samuel 13:14. Dorința lui David era ca să cunoască și să asculte Cuvântul lui Dumnezeu în viața sa, după cum putem citi în multe ocazii în Psalmii scriși de el - mai ales în Psalmul 119. Acest lucru l-a făcut „om după inima lui Dumnezeu,” și putem fi și noi același fel de oameni dacă ne dedicăm în totalitate, cu întreaga inimă scopului de a-L cunoaște pe Dumnezeu și de a-I asculta voia!

Odată Isus privea cum oamenii puneau bani în colecta de la templu: „Mulţi, care erau bogaţi, aruncau mult. A venit şi o văduvă săracă şi a aruncat doi bănuţi, care fac un gologan. Atunci Isus a chemat pe ucenicii Săi şi le-a zis: 'Adevărat vă spun că această văduvă săracă a dat mai mult decât toţi cei ce au aruncat în vistierie; căci toţi ceilalţi au aruncat din prisosul lor, dar ea, din sărăcia ei, a aruncat tot ce avea, tot ce-i mai rămăsese ca să trăiască.'” Marcu 12:41-44. Atitudinea văduvei a făcut-o un exemplu pentru toate generațiile. Din nou, vedem aici că nu ceea ce facem sau spunem are importanță, ci valoare are dorința aprinsă de a trăi și sluji după placul lui Dumnezeu. 

„Orice faceţi să faceţi din toată inima, ca pentru Domnul, nu ca pentru oameni.” Coloseni 3:23.

Împlinirea voii Tatălui

Când Îl înțelegem astfel pe Dumnezeu, toate sarcinile vieții devin semnificative. În cartea Eclesiastului, Solomon scrie exemplu după exemplu cu scopul de a ilustra cuvintele pe baza cărora a scris cartea: „O, deşertăciune a deşertăciunilor, zice Eclesiastul, o, deşertăciune a deşertăciunilor! Totul este deşertăciune.” Eclesiastul 1:2 Totuși, la finalul cărții el scrie o concluzie plină de speranță: „Să ascultăm, dar, încheierea tuturor învăţăturilor: „Teme-te de Dumnezeu şi păzeşte poruncile Lui. Aceasta este datoria oricărui om. Căci Dumnezeu va aduce orice faptă la judecată, şi judecata aceasta se va face cu privire la tot ce este ascuns, fie bine, fie rău.” Eclesiastul 12:13-14. Chiar și în cele mai mondene și obișnuite aspecte ale vieții, putem să colectăm comori veșnice, făcându-le ca pentru Dumnezeu. Astel, ajungem să-L cunoaștem pe El, să cunoaștem gândirea și voia Lui și vom fi tot mai mult asemeni Lui. Solomon menționează și când este cel mai bun moment să începi această călătorie: „Dar adu-ţi aminte de Făcătorul tău în zilele tinereţii tale, până nu vin zilele cele rele şi până nu se apropie anii când vei zice: 'Nu găsesc nicio plăcere în ei.'” Eclesiastul 12:1. Însă, indiferent de vârstă, noi putem trăi această viață plăcută inimii lui Dumnezeu!

Rezultatul unei astfel de vieți este exact profeția lui Isaia: „Cum niciodată nu s-a pomenit, nici nu s-a auzit vorbindu-se şi cum nici n-a văzut vreodată ochiul aşa ceva: anume ca un alt dumnezeu afară de Tine să fi făcut asemenea lucruri pentru cei ce se încred în el.” Isaia 64:4. Vom experimenta puterea care-l fascina pe Petru: „Dumnezeiasca Lui putere ne-a dăruit tot ce priveşte viaţa şi evlavia, prin cunoaşterea Celui ce ne-a chemat prin slava şi puterea Lui, prin care El ne-a dat făgăduinţele Lui nespus de mari şi scumpe, ca prin ele să vă faceţi părtaşi firii dumnezeieşti, după ce aţi fugit de stricăciunea care este în lume prin pofte.” 2 Petru 1:3-4. Îl vom cunoaște pe Dumnezeu tot mai mult și pas cu pas vom fi transformați în imaginea Lui! (2 Corinteni 3:18). Dacă procedăm așa, nu vom ajunge niciodată să auzim aceste cuvinte groaznice de la Isus: „Nu v-am cunoscut niciodată! Plecați de la mine toți cei care practicați fărădelegea!” În schimb, putem trăi cu o așteptare plină de nădejde că la finalul vieții noastre vom auzi: „Bine, rob bun şi credincios … intră în bucuria stăpânului tău!" Matei 25:21.