O căsătorie conform voii lui Dumnezeu

Dumnezeu a creat omul cu abilitatea de a se bucura și a savura viața, căsătorit sau nu! Dar pentru cei dintre noi care am ales mariajul, oare nu este prospectul unei vieți împreună, cel care ne motivează să intrăm într-o relație și să ne promitem dragoste și prețuire unul altuia, „până când moartea ne va despărți?”

Ca creștini, vom realiza, în același timp, că, pentru a avea succes în mariaj, și ca acesta să fie o unire fericită, am face bine să căutăm în Biblie pentru ceva adevăruri și îndrumări vitale care ne vor ajuta pe cale.

O relație fericită și împlinită

Este foarte clar că, încă de la început, Dumnezeu a intenționat ca unirea căsătoriei să fie una binecuvântată, împlinită și fericită. El a creat omul după propria Sa imagine: capabil să iubească, să comunice, să creeze, și l-a pus într-o grădină frumoasă unde toate dorințele unei inimi curate de om puteau fi satisfăcute. Dar, lucrarea minunată a lui Dumnezeu nu a fost completă până când nu a făcut femeia. „Domnul Dumnezeu a zis: „Nu este bine ca omul să fie singur; am să-i fac un ajutor potrivit pentru el."” Geneza 2:18. Un ajutor, un partener, egalul său, o persoană cu care să împărtășească cele mai adâncuri gânduri și căruia să-i dăruiască dragostea lui neîntreruptă! Când Dumnezeu a adus-o pe Eva la Adam, bucuria lui a fost totală și a spus: „Ea este os din oasele mele și carne din carnea mea.” Genesis 2:23.

După această afirmație, citim mai jos: „De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa, şi se va lipi de nevasta sa şi se vor face un singur trup.” Geneza 2:24. Însuși Isus repetă acest verset în Matei 19:5, și adaugă: „Aşa că nu mai sunt doi, ci un singur trup. Deci, ce a împreunat Dumnezeu, omul să nu despartă.” Matei 19:6. Apostolul Pavel face și el referire la acest verset explicând că mariajul este imaginea tainii celei mari – Hristos și Biserica (Efeseni 5:32).

Un antidot fantastic pentru o problemă foarte reală

Nu putem trece peste ideea că Dumnezeu vede căsătoria ca o relație sacră și înaltă! El a intenționat ca aceasta să fie chiar de la început. Încă de la început El a dat oamenilor legi care urmau să le garanteze fericirea atâta timp cât legile erau ascultate. Din păcate, totuși, o neascultare a schimbat totul, iar păcatul a intrat în creația bună a lui Dumnezeu. Dacă suntem sinceri, vom recunoaște imediat că păcatul este motivul pentru relațiile distruse, perturbarea armoniei din mariaj și cauza pentru răcirea dragostei dintre parteneri.

Cei mai mulți oameni realizează că sunt născuți egoiști, creatori egocentriste, cu capacități incredibile de a avea grijă de propria persoană și de a-și satisface propriile necesități și plăceri. Aceasta este o rețetă proastă pentru un mariaj fericit! Isus oferă un antidot fantastic pentru această boală în Luca 9:23: „Apoi a zis tuturor: ‘Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea în fiecare zi şi să Mă urmeze.'”

Nu doar două inimi, ci și două voințe

Ca să înțelegem asta mai bine, trebuie să înțelegem ce înseamnă să „ne lepădăm” pe noi înșine și să „ne luăm crucea.” Noi putem să ne lipsim de diferite lucruri relativ simplu. Dacă cineva vrea să slăbească, de exemplu, ei își pot nega luxul dulciurilor și gustărilor nesănătoase. Dar ceea ce Isus spune aici atinge cote mult mai adânci.

Să ne „negăm pe noi înșine” are de-a face cu voia noastră – dorințele, poftele și cerințele noastre care provin dintr-o natură ego-centristă, omenească. Ca rezultat al căderii, voia noastră proprie este aproape mereu împotriva voii lui Dumnezeu. Într-un mariaj, vom descoperi curând că nu numai că sunt două inimi și două vieți care se unesc, ci sunt și două personalități distincte, fiecare cu voia ei proprie!

Și Isus a avut o voie omenească, dar El a spus: „Facă-se nu voia Mea, ci voia Ta!” Luca 22:42. Isus a ales să Își lepede voia Sa, pentru a face voia lui Dumnezeu. În evrei 10:9 El spune: „Iată-Mă, vin să fac voia Ta, Dumnezeule!” Isus a venit pe pământ, în trup de om, pentru a face voia lui Dumnezeu, iar aceasta L-a costat voia Sa proprie. El este exemplul nostru în toate, ca și noi să ne putem lepăda voia proprie și să facem voia lui Dumnezeu. Acest lucru va rezulta într-o relație fericită și într-un mariaj bun și în dezvoltare.

Isus a murit pe cruce ca ispășire pentru păcatele noastre. Dar în viața Lui, El Și-a luat crucea – adică, păcatului pe care l-a luat cu Sine din natura omenească, nu i s-a permis să trăiască. La asta face Pavel referire când spune despre „moartea lui Isus Hristos” în 2 Corinteni 4:10. Isus ne invită să-L urmăm pe calea unde păcatul poate fi biruit în puterea Duhului Sfânt. Dacă acceptăm invitația Lui și mergem pe urmele Lui, viața Lui se va manifesta și în trupurile noastre, spre beneficiul și binecuvântarea celor din jurul nostru, inclusiv partenerul de viață!

Putem îmbogăția viața unul altuia!

Dumnezeu nu S-a răzgândit în privința ramei mariajului, în ciuda păcatului care a venit în această lume prin primul cuplu! Inima Lui suspină ca să reușească pentru noi, și dragostea Lui ne-a dat legi, care, dacă le ținem, ne vor elibera de natura noastră omenească ca să învățăm să ne iubim unul pe altul așa cum El ne iubește. Natura omenească este o comoditate opusă! Este nevoie doar de o neînțelegere minoră, un obicei care ne displace, un cuvânt necalculat sau o privire critică pentru a aduce un nor peste relația noastră. Natura umană se ofenseză atât de ușor!

Dar, din fericire noi avem Cuvântul și legile lui Dumnezeu ca ajutor. Dacă ținem, de exemplu cuvintele din Coloseni 3:12-14, avem o nădejde bună pentru o relație împlinită, așa cum Dumnezeu a gândit-o. „Astfel, dar, ca nişte aleşi ai lui Dumnezeu, sfinţi şi preaiubiţi, îmbrăcaţi-vă cu o inimă plină de îndurare, cu bunătate, cu smerenie, cu blândeţe, cu îndelungă răbdare. Îngăduiţi-vă unii pe alţii, şi dacă unul are pricină să se plângă de altul, iertaţi-vă unul pe altul. Cum v-a iertat Hristos, aşa iertaţi-vă şi voi. Dar mai presus de toate acestea, îmbrăcaţi-vă cu dragostea, care este legătura desăvârşirii.” Aceasta nu înseamnă ca mereu să fim de acord sau să susținem aceleași puncte de vedere în fiecare subiect. Dumnezeu ne-a creat ca indivizi unici cu personalități și feluri de gândire diferite. Dar ne putem încuraja unul pe altul după legile smereniei, blândeții, îndurării. Astfel ne putem îmbogăți viața unul altuia și putem îndeplini rolul de ajutor unul altuia, așa cum Dumnezeu ne-a menit să fim.

O relație de încredere și credincioșie mutuală

Biblia spune că mariajul trebuie ținut în cinste. (Evrei 13:4) El vrea să spună că relația trebuie să fie în cinste pentru ambele părți. Nu este loc în inima lui Dumnezeu pentru opresiune, indiferent că privește pe femeie sau pe bărbat, indiferent ce cultură sau  proveniență avem fiecare.

În Proverbe 18:22 citim „Cine găseşte o nevastă bună găseşte fericirea; este un har pe care-l capătă de la Domnul. ” Dumnezeu a binecuvântat relația de căsătorie încă de la început (Geneza 1:27-28) și e foarte clar că El a intenționat-o să fie una purtată în încredere și credincioșie mutuală. Ca parteneri pe calea vieții, soțul și soția pot lucra împreună ca o echipă și pot învăța să se iubească unul pe celălalt tot mai mult, ca ei să crească în tot ce este bine. Dacă aceasta este experiența noastră, atunci putem spune un adevăr – că avem o relație de căsătorie fericită, știind, în același timp, că ce este bun poate deveni întotdeauna mai bun!

Dar dacă n-am ajuns încă acolo, nu este motiv să pierdem speranța. Putem avea încredere totală în Dumnezeu că vom ajunge acolo! Dumnezeu încă iubește să creeze și dacă Îl căutăm și urmăm legile și poruncile Sale bune, El va crea viață în interiorul nostru. Atunci, și în mariajul nostru, vom putea deveni o creație nouă în Hristos. „Căci noi suntem lucrarea Lui şi am fost zidiţi în Hristos Isus pentru faptele bune pe care le-a pregătit Dumnezeu mai dinainte, ca să umblăm în ele.” Efeseni 2:10.