O credință care merită apărată?

„Liber cu adevărat…” înseamnă liber de păcat! Nu doar libertate pentru că Isus ți-a iertat păcatele, ci liber de a birui așa cum El a biruit. Atunci viața ta devine o mărturie care-ți apără credința.

Pentru că așa am vrut

„O… tu mergi la biserică?” Întrebarea a venit foarte surprinzător; băiatul nu părea să aștepte un răspuns când a continuat să alerge mai departe, înainte ca eu să am șansa să răspund. Eram o mână de studenți, era vineri, pauza de prânz era pe terminate și conversația era una tipică de genul „ce faci în weekend?”

Nu trebuia să spun nimic pentru că toți erau pe picior de plecare, dar am simțit că ceva se zbătea în mine și am răspuns deliberat și destul de tare ca să audă tot grupul, „Da, merg la biserică.” A fost un moment de liniște completă, iar apoi grupul a început să se deplaseze în sala de curs. Nimeni nu a zis nimic; ei deja știau că eu sunt creștin. A fost probabil o victorie mică pentru mine, dar a fost una importantă și eu m-am simțit în pace și fericit. Mi-am apărat credința! Nu pentru că m-am simțit strâns la colț și am simțit că trebuia să spun ceva, ci pentru că așa am vrut.

„Preaiubiţilor, pe când căutam cu tot dinadinsul să vă scriu despre mântuirea noastră de obşte, m-am văzut silit să vă scriu ca să vă îndemn să luptaţi pentru credinţa care a fost dată sfinţilor o dată pentru totdeauna.” Iuda 1:3

Ce le trece prin minte la majoritatea oamenilor când spui cuvântul „creștin” sau „religios”? Poate că cuvântul „scandal” este sus pe listă, poate chiar „ipocrizie”, „inutil” sau nu mai puțin, „irelevant”. Este aceasta cu adevărat credința pentru care Iuda ne îndeamnă s-o păzim?

Din fericire, când Iuda a scris în epistola lui, el nu s-a referit la niciunul din exemplele de mai sus; el nu făcea referire la conotația „creștinismului modern”. El scria despre credința care a fost dată odată sfinților! O dată pentru totdeauna, adică să nu vii mai târziu și să pretinzi că creștinismul este altceva decât această credință care ne-a fost dată! Versetul 17: „Dar voi, preaiubiţilor, aduceţi-vă aminte de vorbele vestite mai dinainte de apostolii Domnului nostru Isus Hristos.”

Ce aperi tu de fapt?

Deci ce este de fapt această credință pentru care lupți? Ce aperi tu când te ridici și spui „eu sunt un creștin”?

Petru scrie, „Astfel, dar, fiindcă Hristos a pătimit în trup, înarmaţi-vă şi voi cu acelaşi fel de gândire. Căci cel ce a pătimit în trup a sfârşit-o cu păcatul.” (2 Petru 4:1) Cu alte cuvinte, dacă te înarmezi cu aceeași hotărâre că, atunci când ești ispitit să păcătuiești, mai degrabă să suferi decât să cedezi ispitei (exact ca Isus) și astfel să termini cu păcatul! Petru descrie aceasta ca „suferință” pentru că atunci când tu spui „nu” poftelor și plăcerilor tale, aceasta merge împotriva naturii tale proprii și apare durere. Dar suferința duce la ceva bun – ea duce la libertate adevărată de păcat. Aceasta este o credință care merită apărată!

O viață în care cedezi tendințelor tale naturale păcătoase – ceea ce Biblia le numește „pofte” – este ca și cum ai trăi într-o celulă întunecată de închisoare. Indiferent ce alegi să profesezi, viața ta – lucrurile pe care le spui – continuă să mărturisească aceea că tu ești un rob al păcatului. Atâta timp cât rămâi în această „celulă”, atunci cum îți poți apăra convingător credința? Până la urmă, toți pot vedea prin cuvintele care ies din gura ta – acțiunile și reacțiile tale – că tu ești rog păcatului tău! Când Iudeii i-au spus lui Isus că ei nu au fost niciodată robii nimănui, Isus le-a răspuns, „Adevărat, adevărat vă spun că oricine trăieşte în păcat este rob al păcatului. Şi robul nu rămâne pururi în casă; fiul, însă, rămâne pururi. Deci dacă Fiul vă face slobozi, veţi fi cu adevărat slobozi.” (Ioan 8:34-36)

Liber să biruiești

„Liber cu adevărat…” înseamnă liber de păcat! Nu doar libertate pentru că Isus ți-a iertat păcatele, ci și liber să te trezești dimineața și să-ți iei crucea și să-L urmezi pe Isus. Liber să birui așa cum El a biruit. Atunci viața ta devine o mărturie care-ți apără credința.

Din fericire, noi nu suntem singuri. „Şi, prin faptul că El însuşi a fost ispitit în ceea ce a suferit, poate să vină în ajutorul celor ce sunt ispitiţi.” Evrei 2:18. Isus știe ce înseamnă să fii om, cu înclinații omenești. El știe ce costă să ajungi la o viață de biruință și de aceea, când tu te rogi la El, El te va ajuta să birui gândurile tale păcătoase și reacțiile care locuiesc în natura ta. Fiecare ispită este o oportunitate de a birui și cu fiecare biruință, tu devii tot mai liber de păcat!

Dacă aceasta este ceea ce tu vrei, atunci nu mai irosi timp. Ia Biblia și citește singur. Roagă-L pe Dumnezeu să-ți dea credință că este posibil să devii liber de păcat. Apoi începe să trăiești ca un creștin – un creștin cu o credință care merită apărată.