O dată mântuit, pentru totdeauna mântuit?

Doctrina "o dată mântuit, pentru totdeauna mântuit", numită și "siguranță veșnică", a fost subiectul multor dezbateri. Dar ce spunde Biblia despre mântuire?

Cuvântul din Scriptură care este cel mai folosit pentru a susține această doctrină este Ioan 10:28: “Eu le dau viaţa veşnică, în veac nu vor pieri, şi nimeni nu îi va smulge din mâna Mea”. Corect, nimeni nu îi va putea smulge din mâna lui Isus, dar ei înșiși pot ieși din mâna lui Isus.

În capitolul 15, versetul 4 Isus îndeamnă pe ucenicii săi, “Rămâneţi în Mine, şi Eu voi rămâne în voi”. Și mai departe în versetul 6: “Dacă nu rămâne cineva în Mine, este aruncat afară, ca mlădiţa neroditoare, şi se usucă; apoi mlădiţele uscate sunt strânse, aruncate în foc, şi ard”. 

Mântuirea este necondiționată

Orice făgăduință despre mântuire din scripturi are o condiție. Dacă îndeplinim cerințele, atunci promisiunile sunt ale noastre. Ca de exemplu, citim în Col. 1:21-23: “Şi pe voi, care odinioară eraţi străini şi vrăjmaşi prin gândurile şi prin faptele voastre rele, El v-a împăcat acum prin trupul Lui de carne, prin moarte, ca să vă facă să vă înfăţişaţi înaintea Lui sfinţi, fără prihană şi fără vină; negreşit, dacă rămâneţi şi mai departe întemeiaţi şi neclintiţi în credinţă…” Vezi condiția? “dacă rămâneţi şi mai departe întemeiaţi şi neclintiţi în credinţă…” În 1 Tim 1:19, Pavel se referă la unii care, prin respingerea unei conștiințe bune, și-au pierdut credința.

În Evr. 3:12-13 suntem avertizați: “Luaţi seama dar, fraţilor, ca nici unul dintre voi să n-aibă o inimă rea şi necredincioasă, care să vă despartă de Dumnezeul cel viu. Ci îndemnaţi-vă unii pe alţii în fiecare zi, câtă vreme se zice: "Astăzi", pentru ca nici unul din voi să nu se împietrească prin înşelăciunea păcatului. Căci ne-am făcut părtaşi ai lui Hristos, dacă păstrăm până la sfârşit încrederea nezguduită de la început” Vezi condiția din nou? “dacă păstrăm până la sfârşit încrederea nezguduită de la început”.

Noi știm că dacă păcătuim, avem un Mijlocitor la Tatăl, Isus Hristos, cel neprihănit. Dacă ne pare cu adevărat rău atunci găsim un belșug de iertare la Isus. Dar pericolul este că, prin cedarea în mod repetat aceluiași păcat, ne împietrim. Nu ne mai pare așa de rău ca de prima dată când am căzut, ne împietrim tot mai mult, iar la urmă ajungem să avem "o inimă rea și necredincioasă" și ne pierdem încrederea de la început. Cădem de la de Dumnezeul cel viu, ieșim din mâna Lui.

Nu trebuie să cazi în ispită

Deci, cum este posibil să prevenim o astfel de împietrire, când experimentăm repetat cădere în ispită? Vestea bună a Evangheliei este că nu trebuie să cădem repetat în ispită. "Căci n-avem un Mare Preot, care să n-aibă milă de slăbiciunile noastre; ci unul care în toate lucrurile a fost ispitit ca şi noi, dar fără păcat. Să ne apropiem dar cu deplină încredere de scaunul harului, ca să căpătăm îndurare şi să găsim har, pentru ca să fim ajutaţi la vreme de nevoie." Evr. 4:15-16. Este clar din aceste versete că timpul nostru de nevoie este când suntem ispitiți. Isus a biruit, și acum El ne poate ajuta și pe noi să biruim. "Şi prin faptul că El însuşi a fost ispitit în ceea ce a suferit, poate să vină în ajutorul celor ce sunt ispitiţi." Evr 2:18. "Astfel dar, fiindcă Hristos a pătimit în trup, înarmaţi-vă şi voi cu acelaşi fel de gândire. Căci Cel ce a pătimit în trup, a sfârşit-o cu păcatul"  1 Pet. 4:1.

De aceea, haideți să nu ne lăsăm duși într-un sentiment fals de siguranță și să ne punem mântuirea în pericol, ci mai bine să facem cum ne îndeamnă Pavel în Filipeni 2:12:"Astfel dar, preaiubiţilor, după cum totdeauna aţi fost ascultători, duceţi până la capăt mântuirea voastră, cu frică şi cutremur, nu numai când sunt eu de faţă, ci cu mult mai mult acum, în lipsa mea."