O natură nouă

„Dumnezeu S-a uitat la tot ce făcuse; şi iată că erau foarte bune” (Geneza 1:31). Nici unul dintre noi nu a fost creat cu scopul de a păcătui; noi nu am avut nici măcar cunoștința binelui și răului (Geneza 3:5). De ce, dar, a intervenit păcatul?

Este o seară de marți tipică la ora de Civică. Fata de lângă mine desenează, iar băiatul din spatele meu pare că doarme. Profesorul tocmai a pus întrebarea: „Care credeți că este cea mai bună formă de guvernământ?” Liniște. El mai are o tentativă: „Este autocrația cea mai bună? Poate democrația sau o republică?” Înainte ca cineva să-și formeze o opinie în problematica aceasta, el continuă: „Pentru a ști cum oamenii trebuie conduși trebuie să punem întrebarea: ‘Care este natura lor moștenită? Este omul bun sau rău?'” Majoritatea studenților din clasă sunt nesiguri inițial. Dar mă întreb, ce are Biblia de spus despre asta?

Nici unul dintre noi nu a fost creat cu scopul de a păcătui

Citim în Geneza 1:31: „Dumnezeu S-a uitat la tot ce făcuse; şi iată că erau foarte bune.” Nici unul dintre noi nu a fost creat cu scopul de a păcătui. Inițial noi nu am avut nici măcar cunoștința binelui și răului (Geneza 3:5). De ce atunci, a intervenit păcatul? Continui să citesc despre cum îi vorbește Dumnezeu lui Adam și Evei în Grădina Eden. „Domnul Dumnezeu a dat omului porunca aceasta: „Poţi să mănânci după plăcere din orice pom din grădină; dar din pomul cunoştinţei binelui şi răului să nu mănânci, căci în ziua în care vei mânca din el vei muri negreşit”.” (Geneza 2: 16-17). Da Satan, șarpele, o face pe Eva să se îndoiască de ce a spus Dumnezeu: „Atunci şarpele a zis femeii: „Hotărât, că nu veţi muri, dar Dumnezeu ştie că, în ziua când veţi mânca din el, vi se vor deschide ochii şi veţi fi ca Dumnezeu, cunoscând binele şi răul”.”

În acest mod, Satan a putut-o ispiti pe Eva să nu-L asculte pe Dumnezeu. Când ea și Adam au cedat ispitei, ei au primit o natură păcătoasă. Natura păcătoasă a fost apoi moștenită de toată ființa umană care a venit după: „Domnul a văzut că răutatea omului era mare pe pământ şi că toate întocmirile gândurilor din inima lui erau îndreptate în fiecare zi numai spre rău.” (Gen. 6:5).

Isus explică de asemenea cât de păcătoasă este natura omului datorită căderii: „Căci dinăuntru, din inima oamenilor, ies gândurile rele, preacurviile, curviile, uciderile, furtişagurile, lăcomiile, vicleşugurile, înşelăciunile, faptele de ruşine, ochiul rău, hula, trufia, nebunia.” (Marcu 7:21, 22).  Deci, dacă toate aceste păcate și pofte rele ies din mine în mod natural, este vreo nădejde să trăiesc o viață de creștin în realitate?

Deci, dacă toate aceste păcate și pofte rele ies din mine în mod natural, este vreo nădejde să trăiesc o viață de creștin în realitate?

Isus a venit tocmai pentru acest motiv – să mă elibereze de felul meu de a fi din natură și să creeze ceva complet nou în mine, spre slava lui Dumnezeu „Căci n-avem un Mare Preot care să n-aibă milă de slăbiciunile noastre, ci Unul care în toate lucrurile a fost ispitit ca şi noi, dar fără păcat.” (Evrei 4:15). Isus a venit cu o fire asemănătoare a celei pe care noi o avem (Romani 8:3), care înseamnă că El a fost ispitit, exact ca noi. Totuși, El a fost credincios planului pe care Dumnezeu Îl avea cu El și a biruit toate ispitele în viața Lui.

Isus a deschis o cale total nouă pe care eu să merg; acum Îl pot urma și pot asculta vocea Lui în inima mea, în loc să fiu condus de poftele mele, cinste și toate celelalte lucruri care locuiesc în natura mea umană. El trăiește ca să mă ajute, cum este scris în Evrei 4:16: „Să ne apropiem, dar, cu deplină încredere de scaunul harului, ca să căpătăm îndurare şi să găsim har, pentru ca să fim ajutaţi la vreme de nevoie.” Astfel și eu pot să trăiesc o viață bună și victorioasă pe care Isus a trăit-o aici pe pământ!

Indiferent de ce formă de guvernământ conduce acest pământ, eu am nădejdea de a deveni ca Isus și abia aștept noul cer și noul pământ unde va locui dreptatea (2 Petru 3:13). Natura nouă și divină pe care o primesc prin credincioșie în această viață va fi de valoare veșnică acolo! (2 Petru 1:3-4)

Natura nouă și divină pe care o primesc prin credincioșie în această viață va fi de valoare veșnică!