O viață de transformare

Ce face viața de ucenic atât de specială?

Scris de Lydia Pang
O viață de transformare

Lydia a ales să trăiască o viață de ucenic. Ea experimentează o lucrare de transformare care are loc de-a lungul fiecărei zile. Aici ea vorbește despre transformare și despre impactul incredibil care l-a avut asupra ei.

Viața unui ucenic nu este extraordinară sau extrem de diferită pe exterior; ea constă în felul cum eu reacționez – cum fac lucrurile, cum le tratez și cum gândesc despre lucruri – asta face această viață atât de specială.

Trăind conform Cuvântului lui Dumnezeu, poți crește în virtuțile lui Hristos și poți deveni o persoană care este plăcută lui Dumnezeu.

Întristările noastre ușoare

Vreau să am mai multă dragoste. Ca dragostea mea să fie necondiționată și să nu aștepte nimic de la ceilalți. Vreau să am dragostea divină care nu variază în valoare și putere în funcție de cum este sau reacționează persoana din fața mea.

De aceea, noi nu cădem de oboseală. Ci chiar dacă omul nostru de afară se trece, totuşi omul nostru dinăuntru se înnoieşte din zi în zi. Căci întristările noastre uşoare de o clipă lucrează pentru noi tot mai mult o greutate veşnică de slavă.” 2 Corinteni 4:16-17

Întristările noastre ușoare – situațiile prin care trec în fiecare zi – îmi aduc „o greutate veșnică de slavă.” Aceasta are loc atunci când aleg să „mă neg” pe mine însumi în aceste situații și atunci se întâmplă lucruri incredibile – atunci se crează ceva nou în mine, ceva ce n-a mai fost niciodată! Așa obțin virtuțile lui Hristos. Așa sunt primesc acea dragoste divină după care tânjesc atât de mult.

Prin a mă lepăda sau nega pe mine însumi, omul meu interior este înnoit și curățit. Sunt schimbată, de la a fi o persoană păcătoasă și mândră care-și caută folosul propriu, la, pas după pas, încercare după încercare, devine ceva mai mult – ajunge la natură Dumnezeiască. (2 Petru 1:4)

Încep lupta împotriva păcatului

Dar dacă mă decid să trăiesc această viață, asta nu înseamnă că am un bilet asigurat către cer. Este o luptă! Nu este mereu ușor să fiu ascultătoare până acolo încât tu – poftele și plăcerile tale proprii – nu li se mai permite să trăiască. Când fac ce vreau pentru mine, în loc să fac voia lui Dumnezeu pentru viața mea, Dumnezeu nu poate face nimic prin mine.

Uneori este greu să-L las pe Dumnezeu să lucreze în mine pentru că sunt ispitită să fac ce dorește firea mea; poftele și plăcerile mele.

Spun „nu” la aceste gânduri care apar și știu că Dumnezeu îmi va da biruință dacă rezist. Atâta timp cât spun „nu”, nu am păcătuit și Satan nu are nicio putere asupra mea!

Mă trezesc dimineața și mă gândesc: „Azi voi mânca pe dușmanii mei ca pe o bucată de pâine. Azi nu voi lăsa invidia și compătimirea propriei persoane sau mânia sau neliniștea să intre în inima mea.” Și îmi încep ziua în credință că Cuvântul lui Dumnezeu este adevărat și că nu îi voi permite păcatului din mine să trăiească. Viața și virtuțile lui Hristos se vor arăta în mine! „…nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăieşte în mine. Şi viaţa pe care o trăiesc acum în trup o trăiesc în credinţa în Fiul lui Dumnezeu, care m-a iubit şi S-a dat pe Sine Însuşi pentru mine.” Galateni 2:20.

Progres – transformare

Nu văd mereu când progresez. Uneori este greu să vezi, în prezent, schimbările care au avut loc, dar merg pas cu pas în credința că sunt transformată. Deodată, văd dragoste acolo unde nu era. Văd răbdare unde era nerăbdare și frustrare. Nu mă mai jignesc așa de ușor, unde înainte cel mai mic comentariu era suficient să-mi pornească motorul nemulțumirii, compătimirii și judecății în inima mea.

Într-o zi, aceste tendințe și păcate care acum sunt o parte mare din viața mea, vor fi moarte, pentru că nu le dau hrană; niciodată nu sunt de acord cu ele conștient. Și ceva care nu primește hrană nu poate supraviețui pentru multă vreme!

Chiar funcționează!

Îmi amintesc ce mi-a zis un prieten bun odată: „Insistă! Funcționează, chiar funcționează! Nu ceda, nu pierde credința! Stai în luptă și vei primi răsplata!” Când încep să obosesc, de exemplu, sau sunt surprinsă (și trasă în jos) cu lucrurile mici de pe pământ, îmi amintesc aceste cuvinte încurajatoare care îmi amintesc că lupta asta nu este degeaba – există un țel și un motiv pentru care mă lupt pentru biruință asupra păcatului din mine!

Sunt atât de bucuroasă că am ales să trăiesc această viață de ucenic. Mai este mult de făcut. Am mult de învățat; există multă înțelepciune pe care încă n-o am, dar m-am hotărât să Îl urmez pe Isus. Pentru mine nu există cale de întoarcere! Am început pe această cale de transformare – am început să capăt virtuțile lui Hristos după care tânjesc atât de mult.

În fiecare zi pot spune că nu mai sunt aceeași persoană ca ieri! M-am lepădat de mine însumi și mi-am luat crucea, exact cum spune Isus ca să-L urmăm. Viața veșnică și virtuțile – sunt lucruri care ne sunt la dispoziție! Când mergem în credință în luptă, Dumnezeu este cu noi și El ne va da mai mult decât biruință!