O viață netrăită în zadar

Exemplul vieții lui Markus vorbește mai puternic decât orice cuvinte.

Scris de C. Fossnes
O viață netrăită în zadar

„Fiecare situație poate devenit mântuirea ta!”

Propoziția pare că are ecou infinit. Aproximativ 60-70 de tineri îl ascultă pe acest bărbat de 35 de ani. Ei l-au cunoscut timp de mulți ani; a fost împreună cu ei conferință după conferință, întotdeauna cu același zâmbet cald, aceiași ochi blânzi și cu același entuziasm de a împărtăși Cuvântul lui Dumnezeu, care pare să fie foarte viu în viața lui. El radiază de bucurie, știind că ce vorbește este adevărat, și că toți cei care stau în sală experimentează aceste lucruri despre care el vorbește și pot mărturisi că sunt adevărate.

„Poți să crezi asta?”

Markus se uită la diferiții tineri care stau în sală, punându-le întrebarea cu o dorință profundă ca fiecare dintre ei să poată spune „da” în inima lui și să intre în aceeași viață în care și el a intrat personal. Să alerge în aceeași cursă, pe aceeași pistă, unde bucuria, pacea și dreptatea cresc pe zi ce trece.

Asta este o viață fantastică!

O lună mai târziu, eu stau la înmormântare, privind sicriul dispărând în pământ. Markus a murit brusc și neașteptat. S-a îmbolnăvit brusc într-un zbor cu avionul. A fost dus repede la spital, dar a fost prea târziu, căci a murit după câteva ore.

O viață într-o legătură puternică cu Dumnezeu

Markus Angerer a fost unul dintre oamenii speciali pe care i-am cunoscut. Nu era doar energia, entuziasmul și bucuria lui mare din viață; nu era nici abilitatea de a explica lucrurile și de a-i face pe alții să vadă lucrurile și să le înțeleagă din perspective diferite, sau abilitatea lui de a folosi exemple simple pentru a ajuta pe tineri să vadă simplitatea Cuvântului lui Dumnezeu pentru a-i provoca să facă alegerile corecte. Nu, ci cel mai semnificativ lucru la el era legătura lui puternică cu Dumnezeu, pe care-L iubea mai mult decât orice și dorința lui adâncă și intensă de a sluji Lui într-un fel care Îi era plăcut. Acest lucru mi-a lăsat o impresie enorm de mare și de durată.

L-am văzut pe Markus de-a lungul a mulți ani, în multe situații și circumstanțe: la conferințe creștine, împreună cu mulți prieteni din toată lumea care au fost ajutați după ce l-au auzit și care au început să-l iubească. L-am urmărit și în întâlniri restrânse, în case private, cu câțiva tineri care aveau dorința în inimă de a fi ucenici ai lui Isus și care aveau multe întrebări de pus. L-am văzut și în mașină, luni dimineață ducând câțiva prieteni la un hotel, în drum spre lucru, ca ei să poată prinde micul dejun, în timp ce el se grăbea să ajungă la întâlniri cu firma. Sau în cafenele, cumpărând băuturi și gustări pentru tineri, fiind atent ca fiecare dintre ei să-și primească băutura și gustarea favorită.

Pe avion, când călătorea în toată lumea datorită jobului său, unde folosea minutele din avion sau din taxi pentru a se ruga pentru persoanele pe care le iubea și pentru care avea o grijă specială, după care deschidea computerul și continua să lucreze când avionul era în aer. L-am văzut și în întâlniri la hoteluri, la pensiuni, pe plajă, pe munți, în multe țări diferite, mereu vorbind Cuvântul lui Dumnezeu; mereu interesat în a-i ajuta pe oameni; mereu cu aceeași bucurie, energie și entuziasm; mereu gata pentru orice faptă bună. Mereu cu o atitudine de a sluji și a-și da viața. (2 Timotei 3:17; Ioan 15:13).

Deseori încă mă gândesc la Markus și la viața lui – o viață care a vorbit mai mult decât o puteau face multe cuvinte.

Prin moarte la viață

„Ce este dreptatea? Îmi poate spune cineva ce este dreptatea?”

Mă regăsesc în acea adunare specială de acum câțiva ani. Întrebarea plutește în aer câteva secunde. Apoi, Markus răspunde singur.

„Este că eu mor; aceasta este dreptatea.” Markus nu vorbește despre moartea vizică, ci vorbește despre moartea despre care scrie Pavel în 2 Corinteni 4:10-12. O „moarte” asupra păcatului din firea proprie, din natura mea păcătoasă cu poftele și plăcerile care încearcă să-mi domine trupul și să mă facă sclav.

„Dacă firii mele îi este permis să trăiască, de exemplu atunci când sunt ispitit la mânie sau nerăbdare, atunci pot apărea multe fapte nedrepte. Dar trupul meu nu trebuie să fie un instrument al nedreptății! Trupul meu este un instrument al dreptății!” (Romani 6:13).

Bucuria acestei vieți drepte unde el și-a pus propria voie pe cruce și a murit față de tot ce implica persoana proprie, era atât de evidentă la Markus. Eu cred că secretul fericirii și bucuriei din viața lui, și felul în care el putea fi un exemplu pentru mulți alții, constau în zelul și dorința lui de a „muri” față de el însuși. El și-a lepădat voia și viața proprie și a ales să-L urmeze pe Isus și să alerge în cursa de a deveni tot mai mult ca Maistrul său, pe care-L iubea atât de mult.

Cuvintele înţelepţilor sunt ca nişte bolduri; şi, strânse la un loc, sunt ca nişte cuie bătute, date de un singur stăpân. Eclesiastul 12:11. Acest verset îmi vine în minte când mă gândesc la Markus. Sunt atât de multe cuvinte și expresii pe care le-am auzit de la el care au rămas precum cuie bătute în memoria mea, care îmi apar în fața ochilor în diferite situații din viață. Cuvinte ale lui Dumnezeu pe care le pot practica. Cuvinte de încurajare și ajutor! Exemplul vieții lui încă îmi vorbește în inimă, chiar mai puternic și mai proeminent și acesta dă, cuvintelor pe care el le-a vorbit, putere și autoritate. Eu știam că ce el spunea era foarte real! Văzusem asta cu proprii ochi!

Este scris despre Isus că Şi Cuvântul S-a făcut trup şi a locuit printre noi, plin de har şi de adevăr. Şi noi am privit slava Lui, o slavă întocmai ca slava Singurului născut din Tatăl.Ioan 1:14. Când mă gândesc la lucrarea pe care Dumnezeu a putut-o face în Markus, în cei 35 de ani, sunt umplut cu o dorință adâncă de a-L urma pe Isus ca un ucenic și să fiu credincios ca niciodată înainte în situațiile mele. A fost evident în viața lui Markus că Dumnezeu îi îmbogățește bogat pe cei ce sunt credincioși în situațiile vieții lor – acum și în veșnicie.