O viață nouă și fericită – prin cruce!

– Indiferent unde locuiești și cine ești – poți deveni fericit desăvârșit, spune Nadya Georgieva din Bulgaria. Ea a experimentat aceasta, și vrea să împartă cu noi istoria ei.

Nadya Georgieva se așează în fața mea și zâmbește cald. Eu îi ofer un pahar cu apă și sunt curioasă de ceea ce are să povestească. Nadya are 36 de ani și lucrează în contabilitate. E o persoană liniștită și tăcută, care nu iese mult în evidență. Și totuși ea radiază o căldură și dragoste care este demnă de remarcat și despre care eu vreau să știu de unde provine.

Nadya a crescut într-un mic sat din Bulgaria, numai la zece minute de granița cu Grecia. În acel timp comunismul era la putere și ideologia dominantă din țară, iar valori precum unitatea și omogenizarea populației aveau mare însemnătate. Nadya împreună cu cele două surori ale ei au avut parte de o creștere în siguranță într-un mediu bun împreună cu părinții ei în orașul Petrich.

La școală Nadya era printre cei mai buni elevi. Ea era ca toți ceilalți, activ angajată în tot felul de activități începând de la baschet și olimpiade de matematică, până la dans și cor.

În tinerețe ea a început să primească atenționări cu privire la comportamentul său. Cei din jur spuneau că ea era foarte mânioasă. Când mama ei o ruga să facă ceva, prima reactie era: «De ce trebuie să fac eu asta?» La școală ea trebuia mereu să aibă dreptate și dicuta până când obținea ceea ce voia.

Eram chinuită de natura mea – aceste reacții negative din comportamentul meu, care apăreau mereu atunci când eram cu familia și cu prietenii mei. Idealele comuniste de atunci erau de a împărți, de a ne ajuta unii pe alții, de a fi buni și așa mai departe. Însă chiar dacă auzeam despre aceste lucruri, nu am putut să împlinesc.

Seara, Nadya obișnuia să se ducă la bunica ei creștină. Chiar dacă Nadya nu credea în Dumnezeu, îi plăcea să audă cum bunica îi povestea istorii din biblie.

– Era ca și cum aș fi privit într-o altă lume. O lume care era departe tare de lumea materială în care eu trăiam, acolo unde totul era bazat pe priceperea omenească.

– În special istoria despre Iosif m-a fascinat. El a fost vândut ca sclav în Egipt și aruncat în temniță. Dar cu toate acestea a primit putere de la Dumnezeu ca să fie bucuros și mulțumitor.

Un punct de întoarcere

Nadya a observat că era un contrast între viața pe care o vedea la eroii din biblie și viața pe care ea o trăia. La 15 ani ea a experimentat un punct de cotitură care urma să-i schimbe viața pentru totdeauna.

Un verset scurt pe care bunica i l-a citit din Biblie i-a deschis ochii să vadă cine este Dumnezeu. Acesta a zguduit gândirea ateistă în care ea a fost crescută și care domnea în țară.

Ea citează din 1 Ioan  4:12:

«Nimeni n-a văzut vreodată pe Dumnezeu …»

A devenit deodată foarte clar pentru Nadya că ea nu putea să se aștepte să-L vadă pe Dumnezeu cu ochii proprii. Căci nimeni nu-L văzuse. Deci era foarte simplu nevoie de credință.

– Să creadă că și ea poate primi acces la acel ajutor și acea putere pe care au avut-o eroii credinței din Biblie.

Nadya s-a întors la Dumnezeu fără să înțeleagă în totalitate ce înseamnă aceasta. Dar Dumnezeu a făcut cuvintele din Biblie vii pentru ea.

Eu am experimentat un har enorm și ungere de la Dumnezeu. Era foarte neobișnuit. Era o perioadă în care reușisem să mă schimb. Am reușit să nu mai fiu mânioasă; numai datorită enormei bucurii pe care am primit-o fiind în legătură cu Dumnezeu.

Nadya era acum captată de Cuvântul lui Dumnezeu. Ea putea citi din Biblie zi și noapte.

– Era ca apa vie, povestește ea entuziasmată. Este clar că amintirile din acești ani de tinerețe sunt încă proaspete în memorie.

Am văzut-o pe «Nadya cea veche»

După această scurtă perioadă cu bucurie de a fi mântuită, Nadya a întâlnit din nou natura ei proprie. Ea a văzut-o din nou pe Nadya cea veche, cu poftele ei naturale și felul ei de a fi.

Cuvântul lui Dumnezeu i-a dat o mare nevoie ca să termine cu toate acestea. Nu era de ajuns să strângi pumnii când mânia își făcea apariția. Ea a dorit să devină liberă. Liberă de egoism. Să încheie cu toate pretențiile și nemulțumirile care voiau să iasă la iveală și să se impună.

La vârsta de 16 ani, când s-a botezat, preotul din biserică a întrebat-o de ce este creștină. Nadya a povestit că mărturia ei era versetul din Evanghelia lui Ioan 14:5:

«Dacă Mă iubiți, păziți poruncile mele.»

Aceasta era nădejdea ei. Ea îl iubea pe Isus și voia cu plăcere să păzească poruncile cele bune despre care ea a citit atât de mult.

– După botez am fost nespus de dezamăgită. Natura mea veche a început să mă chinuie și mai mult ca înainte. Acum eu eram un creștin și totuși nu puteam să mă schimb. Atunci eram în nevoie.

Nadya a auzit mereu că Isus a murit pe cruce, pentru ca păcatele să ne fie iertate. Dar, între timp, aceasta nu mai era pentru ea o mângâiere.

Eu am simțit o dorință de a deveni o persoană nouă, nu numai de a primi iertarea păcatelor.

Nădejde nouă

Scurt timp mai târziu adunarea din Pietrich a fost vizitată de la mai mulți creștini de la Brunstad Christian Church. Nadya a auzit o cântare de la acești musafiri, care i-a dar o speranță nouă.

Nadya ia puțină apă din paharul din fața ei înainte de a continua. Eu am auzit printre altele o cântare cu textul: «Vreau să duc Cuvântul Crucii la robul păcatului.» De aceasta am eu nevoie. Aceasta este calea, m-am gândit.

Nadya care până atunci s-a simțit ca un sclav sau rob al păcatului, a văzut acum crucea ca însăși calea de ieșire spre elibererare. Chiar dacă Isus a fost nevinovat, El a murit pe cruce la Golgata pentru ca noi să primim iertarea păcatelor noastre.

Dar eu am văzut că crucea era mult mai mult decât aceasta. Isus a murit sau Și-a lepădat voia lui proprie în fiecare zi, în toate ispitele pe care le-a întâlnit. El a ales întotdeauana să facă voia lui Dumnezeu în loc pe a lui. Aceasta o numește El în Luca 9:23: «a-și lua crucea», iar aceasta a zis El cu mult înainte de a fi crucificat pe Golgota.

Nadya a înțeles acum că Isus nu a lepădat numai reacțiile păcatului – cuvinte mânioase, fapte rele ș.a.m.d., ci El a luptat împotriva înseși poftei care locuia în natura lui – voia lui proprie sau «păcatul din fire», cum îl numește Biblia.

Pe această «cruce zilnică» a primit păcatul moartea lui de sfârșit – înainte de a deveni o faptă. Isus nu a murit pe cruce doar ca să ne ierte nouă păcatele, ci El ne-a lăsat un exemplu pe care putem să-l urmăm. Faptul că El nu a cedat niciodată poftei de a deveni mânios, invidios, jignit etc, i-a dat și Nadyei posibilitatea să meargă aceeași cale.
– Cuvintele scrise de Pavel în Galateni 2:20 au primit o total nouă însemnătate pentru mine, povestește ea:
«Eu sunt răstignit împreună cu Hristos, nu mai trăiesc eu însumi, ci Hristos trăiește în mine»

A devenit așa de clar pentru mine că atunci când eu omor egoismul și toate pretențiile pe care știu că le am în interiorul meu, atunci și viața lui Isus poate să iasă la iveală în mine, explică ea entuziasmată.

A experimentat că crucea este eficientă

Acum au început schimbări în viața Nadyei. Ea trebuie să zâmbească când își amintește expresia feței mamei ei, atunci când o întreba pe fiica ei dacă vrea să o ajute la ceva. «Da, vreau!», răspundea fata de 17 ani, înainte ca mama să poată termina de fapt întrebarea.

Nădejde și credință pentru viitor

A fost o mare mângâiere pentru Nadya ca în sfârșit să experimenteze biruință. Aceasta i-a dat nădejde și credință pentru viitor: Credință într-o viață în care poate fi continuu transformată – zi de zi. De la persoana mânioasă și nemulțumită, ea putea deveni bucuroasă și mulțumitoare.

Când privesc acum această femeie de 36 de ani care stă în fața mea, nu văd multe urme de la acea persoană încăpățânată despre care ea povestește din copilărie. O întreb în glumă dacă acum este desăvârșită – dacă nu mai are nevoie de cruce mai departe. Nadya râde tare în timp ce răspunde că nu este desăvârșită.

– Eu am nevoie de cruce mai mult ca niciodată. Chiar dacă sunt multe lucruri peste care eu am primit biruință, Dumnezeu îmi dă lumină peste domenii noi la mine însumi, unde crucea poate lucra. Acolo este vorba de a continua să-mi lepăd voia mea proprie, în așa fel încât viața lui Isus să iasă la iveală tot mai mult prin viața mea.

Ca un dreptar pentru viața ei, folosește Nadya versetul care stă scris în Romani 14:17: «Împărăția lui Dumnezeu nu constă în mâncare și băutură, ci în neprihănire, pace și bucurie în Duhul Sfânt» dacă ea are bucuria și pacea aceasta în inima ei. Când ea are această pace și bucurie în inimă, atunci ea știe că ea urmează voia lui Dumnezeu.

Eu am experimentat această bucurie! Așa o am când sunt ascultătoare de Cuvântul lui Dumnezeu, spune Nadya.

Începe în situațiile mici

La sfârșit o întreb dacă are un îndemn pentru cititorii care încă nu au primit credință în viața pe care ea a primit-o în tinerețe.

– Da, am un îndemn, spune Nadya calmă, dar ferm: –  Încrede-te în Dumnezeu – nu în simțurile tale. Dumnezeu este atotputernic. El poate transforma totul. El poate face fericit pe un om nefericit. Indiferent unde locuiești, cine ești, tu poți deveni desăvârșit fericit.

Nadya vorbește cu încredere. Eu am experimentat aceasta.

– Mai întâi: întoarce-te la Dumnezeu. Începutul este că tu ești voitor să slujești lui Dumnezeu din toată inima ta. Începe în situațiile cele mai mici. Când faci asta, atunci experimentezi că Dumnezeu este credincios. El face ca tu întotdeauna să poți fi bucuros și mulțumitor, total indiferent dacă simțurile merg în sus sau în jos sau în ce circumstanțe trăiești.