Odihnă în Dumnezeu

„Căci noi, cei ce credem, intrăm în odihnă…” Evrei 4:3.

Prin credință ne putem arunca complet, cu toate poverile, în brațele lui Dumnezeu, fără nicio reținere. Putem arunca toată frica, toată îndoiala, toată îngrijorarea și toate grijile asupra Lui, căci El are grijă de noi. Făcând asta, noi intrăm într-o odihnă binecuvântată.

Intrăm într-o stare în care putem spune împreună cu David: „Domnul este Păstorul meu, nu-mi e frică de nimic.” (Psalm 23) În această stare El ne conduce la pășuni verzi și ape curate. Acolo putem primi hrană, iar sufletul nostru poate fi revigorat și întărit. În această liniște, Dumnezeu poate continua să lucreze cu noi, învățându-ne căile Lui.

El ne învață cum să ne comportăm în toate situațiile vieții. Plini de odihnă și putere duhovnicească, noi suntem conduși înainte de Dumnezeu pe căile dreptății. În acest fel, El devine păstorul nostru și noi devenim oile Lui. Noi devenim total dependenți de El. El ne protejează, ne călăuzește și ne conduce pașii în viață. Noi continuăm să ne abandonăm propria persoană în mâinile Lui, începând să-L cunoaștem ca pe o persoană care poartă de grijă pentru noi.

Noi continuăm să ne abandonăm propria persoană în mâinile Lui, începând să-L cunoaștem ca pe o persoană care poartă de grijă pentru noi.

În mâna Lui

Atunci noi vom experimenta că odihna noastră crește în același grad. Noi nu trebuie să avem teamă de rezultatul lucrărilor noastre, pentru că noi ne-am predat complet în mâna Lui și știm că vom secera când la timpul potrivit.

Doar o persoană care trăiește în biruință continuă este în odihnă perfectă. Noi suntem în odihnă doar când avem biruință – când am omorât și distrus acele lucruri care aveau putere asupra noastră. Atunci putem, gradat, să intrăm în odihnă față de mânie, invidie, pofta de a stăpâni și toate lucrurile care ne întrerup contactul cu Dumnezeu în duhul nostru. Aceasta este cu adevărat o odihnă binecuvântată. Dar o putem obține doar într-un singur fel: pe calea pe care a mers Hristos – calea pe care a mers Paul și toți sfinții în anii care au trecut: calea negării propriului – calea crucii.
Fragment din articolul apărut pentru prima dată în revista BCC „Comori Ascunse”, Februarie 1931.

© Copyright Stiftelsen Skjulte Skatters Forlag, Norway | brunstad.org