Păzirea credinței chiar când viața „se destramă”

Okay, deci aceasta este povestea mea - o poveste a credinței, în care eu am vorbit în credință despre cum viața mea urma să devină, iar povestea mea a urmat exact direcția proorocită de mine.

O mărturie a credinței

Eram la răscruce în viață - de când mă știu am avut o dragoste mare pentru Dumnezeu, dar am simțit că granițele vieții mele de creștin erau foarte limitate. Când am împlinit 18 ani am avut oportunitatea de a mă muta departe de casă. Am experimentat un an minunat într-o comunitate cu mulți credincioși - oameni care-L iubeau pe Dumnezeu din toată inima lor. Asta m-a impresionat mult și, odată cu trecerea timpului, am fost foarte influențat de viețile pe care le trăiau ei și am știut că și eu doream aceeași viață - o viață de pace și odihnă, plină de bucurie în toate circumstanțele ei.

Apoi, la o adunare de duminică am auzit despre gândurile lui Dumnezeu față de noi. (Ieremia 29:11). Am fost încurajați să ne ridicăm și să vorbim în duhul profetic, de credință, despre cum urma să fie viața noastră în continuare. (Ezechiel 37:1-14). Tremuram cu totul, mâinile îmi erau transpirate și îmi era teamă să mă ridic să mărturisesc. Dar, din interiorul meu, era ceva foarte puternic care-mi spunea că a nu mărturisi este același lucru cu a nu crede - și cum ar fi mers cu mine astfel? De aceea, tremurând, m-am ridicat să mărturisesc și am spus în credință: „Indiferent ce îmi va veni în cale, eu îmi voi pune încrederea în Dumnezeu. El îmi va transforma viața și indiferent de ce se va întâmpla, eu voi rămâne în biserica vie a lui Dumnezeu.”

Acestea au fost cuvinte puternice, căci au fost cuvinte primite de la Dumnezeu în acel moment și aveam credință că erau adevărate.

O credință încercată

La scurt timp a trebuit să mă mut în alt oraș și nu a durat mult până când au venit încercările foarte grele. Am fost atacat de depresie și au fost multe luni cu foarte puțină interacțiune socială, pe lângă faptul că și situația familiei mele s-a înrăutățit foarte tare. A trebuit să trec prin multe experiențe foarte dureroase.

Cu trecerea zilelor, lucrurile nu păreau să se îmbunătățească și am ajuns foarte aproape de fundul prăpastiei în viața mea. Dar tocmai când eram cu fața în praf, în cele mai deplorabile condiții, am găsit o rază de speranță. (Plângerile lui Ieremia 3:29). În mijlocul tuturor acelor aspecte, am ales să cred. Nu a fost spectaculos, nu m-am simțit grozav, dar Îl iubeam pe Dumnezeu atât de mult încât am ales să cred în El; am ales să cred că „toate lucrurile lucrează spre binele meu.” (Romani 8:28). Așadar, în ciuda faptului că mă simțeam groaznic, am luat o decizie conștientă de a alege credința și speranța, chiar atunci când nu era niciuna dintre ele prezentă. (Romani 4:18).

După un timp, un prieten a aflat de situația mea și s-a oferit să mă ajute. Într-una dintre întâlnirile creștine la care am participat, am auzit ceva care a avut un efect fenomenal. Persoana care vobea a spus despre duhul profeției și cât de puternic este el. Apoi ne-a invitat să mărturisim în acel duh. În acel moment mi-am amintit de mărturia mea de odată. Am știut că trebuia să mă ridic și să vorbesc din nou, pentru că am realizat că până în acel moment Dumnezeu a împlinit ceea ce eu proorocisem la ultima mea mărturie! Eu chiar am crezut că toate lucrurile prin care treceam erau parte din planul lui Dumnezeu de a mă transforma.

Dumnezeu îmi arăta tot mai mult că situațiile mele exterioare nu contau, atâta timp cât aveam gândirea corectă și tratam corect situațiile. Eu trebuia să lupt împotriva la acelor gânduri și împotriva la acea imagine confecționată de mândria proprie, despre cum viața mea trebuia să fie și trebuia să am încredere în Dumnezeu și în planul Lui perfect pentru viața mea. Atunci am învățat să mulțumesc pentru toate lucrurile, să mă rog fără încetare, fără vreun fel de revoltă sau nemulțumire, fără vreo dorință pentru condiții mai bune care, în opinia mea, m-ar fi făcut mai fericit. Am învățat că atunci când am încredere în Cuvântul Lui, primesc viața pe care o doresc atât de mult - această viață plină de bucurie și odihnă - viața lui Hristos. Tocmai aceasta era transformarea pe care El dorea să o facă în mine. De aceea m-am ridicat și am vorbit din nou în duhul de credință.
„Însă, fiindcă avem acelaşi duh de credinţă, potrivit cu ceea ce este scris: „'Am crezut, de aceea am vorbit!', şi noi credem, şi de aceea vorbim.” 2 Corinteni 4:13.

Credință vie

Am învățat că să am credință nu este același lucru cu a mă simți bine. Credința este o decizie simplă pe care o iau atunci când sunt ispitit - o decizie de a crede în Cuvântul lui Dumnezeu și nu în propriile abilități, simțuri sau înțelegeri. Ea presupune o acțiune! O acțiune care mă conduce la odihnă și pace. Nu are nimic de-a face cu simțuri și sentimente. De multe ori eram în durere și sufletul meu era foarte agitat (Psalmi 6:3; Ioan 12:27); eram doborât și trebuia să mă încred doar în ajutorul primit de la Dumnezeu. Nu puține au fost nopțile în care nu am dormit, dar nu am încetat din a crede. Am fost ispitit puternic la îndoială, dar nu am cedat. Când, de exemplu, eram ispitit la gânduri de invidie, disperare sau deplângere, am strigat la Dumnezeu și El mi-a dat putere de a lua acele gânduri prizoniere și să nu le las să-mi hotărască viitorul.

„Astfel, credinţa vine în urma auzirii; iar auzirea vine prin Cuvântul lui Hristos.” Romani 10:17. Când am început să accept și să cred în Cuvântul lui Dumnezeu, exact cum este scris, am realizat că puteam să-mi vorbesc și propriei persoane, când eram singur. Nu aveam nevoie de un predicator în fiecare moment, ca să aud Cuvândul lui Dumnezeu. Am Cuvântul Lui în biblie și pot să mi-l propovăduiesc singur, cu voce tare din nou și din nou până când credința intră în inima mea.

Lupta mea împotriva disperării, depresiei, descurajării, invidiei, deplângerii proprii, deznădejdii, etc. nu a încetat de când mi-am spus mărturia, dar am realizat că dacă îmi ancorez gândirea în lucrurile de sus, nimic de pe acest pământ nu-mi poate zgudui credința!

Putem birui toate lucrurile prin Isus și prin Cuvântul mărturisirii noastre. (Apocalipsa 12:11). Este un adevăr testat! - Aceasta este experiența mea! Iar de acum vreau să vorbesc în credință și cu privire la alte domenii din viața mea. Mai întâi atunci când sunt singur, dar și când sunt alte persoane în jurul meu.