Păzirea unei bucurii neclintite

Lucrez în domeniul de servicii clienți și întâlnesc tot felul de temperamente în timpul zilei.

Stau în spatele biroului meu; deja este patru după-amiază și aproape am terminat ziua de lucru, mai am doar o oră. Ziua a mers perfect și sunt sigură că se va sfârși ca fiind o zi victorioasă, fără stres. Fiind un manager de evenimente, jobul poate fi foarte stresant uneori, în special în contactul cu tot felul de clienți, în timpul zilei. Însă azi parcă a fost o briză scurtă și plăcută.

O încheiere neașteptată

Sună telefonul, cel mai probabil ultimul client al zilei. „Hai să încheiem ziua aceasta perfectă prin a convinge această persoană să cumpere serviciile noastre,” mă gândesc entuziasmată. Ridic receptorul și răspund cu o propoziție prietenoasă, dar tot ce aud la capătul celălalt al firului este un bărbat care strigă și se plânge. El nu a fost mulțumit și ne învinuiește pe noi pentru problemele de la ultimul eveniment. Încerc să fiu cât de calmă posibil, dar simt că emoțiile clocotesc în mine. El nici nu-mi oferă posibilitatea să vorbesc, care mă irită și mai mult. Devin tot mai afectată și îmi vine să strig și eu. În final, clientul este atât de nervos încât închide telefonul.

Imediat îmi vin gânduri de acuzare: „Asta a fost mult prea mult. Cum poate cineva fi atât de agresiv? Omul ăsta nu avea niciun fel de maniere. Cine se credea? Cum de a putut să-mi vorbească astfel? Ce i-am făcut eu?

Sunt atât de neliniștită, de parcă totul fierbe în mine. Mergând spre casă, nici nu mă pot concentra pe altceva. Continui să mă gândesc la acel client și la ce-a făcut el și cum asta mi-a ruinat ziua. „Este pur și simplu inacceptabil,” îmi spun în minte. Voiam să am un sfârșit frumos la ziua mea victorioasă, dar am ajuns aici, confruntându-mă cu mânie și iritație, care amenință să se facă vizibile din firea mea.

Sunt atât de doborâtă încât, când ajung acasă, mă întind pe pat și mă rog: „Dragă Dumnezeu, ai văzut ce s-a întâmplat azi. Te rog ajută-mă să birui mânia și toate aceste gânduri de răzbunare și îndreptățire care se ridică. Te rog ajută-mă să găsesc odihnă și pace în inima mea.”

„Și am murit!”

Următoarea dimineață vine, iar eu mă întorc în spatele biroului meu. Clientul care a sunat ieri apare deodată în clădirea în care eu lucrez, cu aceeași atitudine – strigând și înjurând, atunci imediat simt cum mânia începe să fiarbă în mine. Nu pot lăsa să se repete istoria de ieri! De aceea, încep să mă rog în inima mea: „Dragă Isuse, ajută-mă acum! Acum este momentul, acum trebuie să mă ajuți ca să fiu calmă și să ajut clientul cu bucurie.” Îmi amintesc despre o expresie din cartea unei femei credincioase numită Esther Smith: „Și am murit!” Așa a exprimat ea lucrurile. Ea a explicat apoi această afirmație: „A devenit o revelație pentru mine, în mijlocul activității de mamă și soție, că soluția era împachetată în această expresie simplă: „Și am murit!” În loc să continui cu critică și nemulțumire și auto-compătimire, puteam să mă lepăd (să mă neg) pe mine însumi și să mor față de toată această problemă. A devenit atât de luminos în gândirea mea încât am defenit foarte fericită. Cel mai bun lucru pe care mi l-am putut imagina atunci era să-mi pun capul pe o pernă. Moartea lui Hristos a devenit ca o pernă unde puteam să mă odihnesc față de tot ce venea din fire – față de neliniște, îngrijorare, etc. Iar dacă apărea altceva, puteam să mă gândesc astfel: „Oh, cât de minunat este că pot ajunge la odihnă și să mor față de lucrul acesta!”

Atunci mă gândesc: „Da! Acesta este răspunsul – ajutorul pe care trebuie să-l cer. Asta trebuie să fac!” Trebuie să mor față de mine însumi; trebuie să omor aceste gânduri care provin din mânie și mândrie. Trebuie să neg aceste gânduri când se ridică și să nu le permit să crească, ca, astfel, ele să moară. Apoi, în loc să-mi suprim emoțiile, am odihnă, iar viața lui Hristos poate fi dezvăluită în mine. (2 Corinteni 4:10).

Mă gândesc la Isus: „El n-a făcut păcat, şi în gura Lui nu s-a găsit vicleşug. Când era batjocorit, nu răspundea cu batjocuri; şi, când era chinuit, nu ameninţa, ci Se supunea dreptului Judecător.” 1 Petru 2:22-23.

Resping acea emoție și sentiment de a răspunde negativ acestui client. În loc să-i răspund cu mânie, aleg să fiu prietenoasă și drăguță. Răspunsul meu este că voi face tot ce-mi stă-n putință ca să-i rezolv problema. Atunci el se întoarce și pleacă.

Nimeni nu-mi poate afecta fericirea

Din perspectiva mea, poate părea nedrept că acest client țipa la mine. Totuși, indiferent care sunt motivele lui, situația este doar o oportunitatea ca eu să mor față de tot ce se ridică: mânia, mândria, dorința de a striga înapoi și de a mă înălța. Simt iritația cum se ridică în mine, în momentele în care clienții sunt nervoși, dar nu este nevoie ca eu să reacționez la fel. Nu trebuie ca toată ziua mea să fie ruinată doar pentru că cineva a făcut sau a spus un lucru. Reacția și opinia celorlalți nu ar trebui niciodată să mă facă să fiu doborâtă. Trebuie să cred ce scrie în Romani 8:28: „De altă parte, ştim că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, şi anume spre binele celor ce sunt chemaţi după planul Său.”

„Eu sunt stăpânul soartei mele, eu sunt căpitanul sufletului meu.” Acesta este un fragment din poezia lui Henley pe care Nelson Mandela îl citea des, atunci când era în închisoare. Nimeni nu-mi poate afecta fericirea mea. Eu singur decid ce să permit în inima mea. Eu singură decid dacă să-mi ruinez ziua sau dacă să o fac una de succes, pentru că problema nu este la ceilalți, ci ea este în firea mea. Dar eu decid să mă concentrez să gestionez ce locuiește în firea mea; fericirea mea depinde doar de mine. Eu aleg să apuc oportunitățile și mereu să fiu fericită, indiferent cum sunt cei din jurul meu. Aleg să slujesc clienților mei, indiferent de comportamentul lor. Aleg să fiu o lumină pentru cei din jurul meu. Aleg bucurie, aleg fericirea pe calea mea.

Acel client se poate întoarce sau poate suna din nou, însă eu nu-i pot schimba temperamentul sau atitudinea lui, sau al vreunui client, ci sunt în control doar asupra propriilor reacții. Eu pot fi drăguță indiferent de ce spun sau fac ei. Problema provine din mine, din firea mea, iar eu voi avea biruință peste tot ce iese din ea. Cel mai important lucru nu sunt încercările sau circumstanțele care-mi apar în cale, ci felul în care le folosesc, pentru a căpăta viață veșnică. Acesta este dorința și scopul meu, și alerg către această țintă.