Poate un creștin să-și piardă mântuirea?

Când o persoană se întoarce și devine un creștin, ea primește o nouă gândire. Gândirea veche era de a sluji propriului și poftelor proprii – gândirea nouă este de a sluji lui Dumnezeu și de a-I face Lui pe plac. Aici începe mântuirea.

Despre aceasta vorbește Pavel în Efeseni 4:22-24: “cu privire la felul vostru de viaţă din trecut, să vă dezbrăcaţi de omul cel vechi care se strică după poftele înşelătoare; şi să vă înnoiţi în duhul minţii voastre, şi să vă îmbrăcaţi în omul cel nou, făcut după chipul lui Dumnezeu, de o neprihănire şi sfinţenie pe care o dă adevărul”. Omul vechi este gândirea veche, iar omul nou este gândirea nouă.

Similar scrie Pavel în Romani 6:6 “Ştim bine că omul nostru cel vechi a fost răstignit împreună cu El”. Este foarte important să știi aceasta. Mântuirea nu înseamnă doar că primim iertare pentru păcatele noastre prin moartea lui Isus pentru noi pe cruce, ci și că omul nostru cel vechi a fost răstignit cu El. Aceasa face posibil și pentru noi să trăim o viață nouă

Crucea – puterea către mântuire

Pavel scrie în Filipeni 3:17-19: “Urmaţi-mă pe mine, fraţilor, şi uitaţi-vă bine la cei ce se poartă după pilda pe care o aveţi în noi. Căci v-am spus de multe ori, şi vă mai spun şi acum, plângând: sunt mulţi care se poartă ca vrăjmaşi ai crucii lui Hristos. Sfârşitul lor va fi pierzarea. Dumnezeul lor este pântecele, şi slava lor este în ruşinea lor, şi se gândesc la lucrurile de pe pământ.” Ei nu erau dușmanii ai crucii atâta timp cât aceasta presupunea iertarea păcatelor noastre prin sacrificiul lui Isus, ci erau dușmanii faptului că omul cel vechi a fost răstignit cu Hristos. Ei s-au întors poate și au primit o gândire nouă, dar din păcate, s-au întors la vechea gândire și au început să iubească această lume din nou.

Noi citim de asemenea în 2 Timotei 3:5 despre unii care aveau o formă de evlavie, dar care neagă puterea. Puterea este în cruce, deoarece crucea este puterea lui Dumnezeu spre mântuire (Romani 1:16). Crucea ține omul nostru cel vechi răstignit pentru ca noi să putem crește în viața cea nouă – virtuțile lui Hristos. Dar o pocăință religioasă a omului cel vechi care iubește lumea și poftele ei, este o scârbă în ochii lui Dumnezeu. Este acea ipocrizie căreia Isus s-a împotrivit atât de puternic.

A-și pierde mântuirea – mântuire sigură

Este clar că dacă o persoană se întoarce la vechea gândire, și începe să iubească lumea și șă-și savureze poftele, atunci ei pierd mântuirea. O asemenea gândire nu se potrivește în Împărăția Cerurilor. Totuși, dacă ei se pocăiesc cu adevărat și se întorc la Dumnezeu, ei pot să-și reprimească mântuirea, dar totuși au pierdut timp prețios în are puteau să crească în virtuți. Așa că haideţi să continuăm în această gândire nouă și să fim stabiliți ferm în ea.
“Astfel, dar, după cum aţi primit pe Hristos Isus, Domnul, aşa să şi umblaţi în El, fiind înrădăcinaţi şi zidiţi în El, întăriţi prin credinţă.” Col 2:6-7.