Poftele tinereții: Cum poți face diferența între ispită și păcat?

Este vital să știi diferența dintre ispită și păcat pentru a putea ajunge la o viață de biruință. În special când este vorba de viața de gânduri.

„Fugi de poftele tinereții!” este îndemnul dat de apostolul Pavel tânărului Timotei. (2 Timotei 2:22) Deși asta cuprinde multe domenii diferite din viața unui tânăr, probabil cea mai predominantă și puternică zonă o reprezintă poftele sexuale. Atracția naturală dintre persoanele de sex opus nu este păcat, în sine, ci o binecuvântare pe care Dumnezeu a dat-o în ramele căsătoriei. Biblia face foarte clar acest aspect: orice poftă în afara căsătoriei este păcat, chiar și dacă presupune doar viața de gânduri.
Însă, această atracție este atât de puternică, încât această „fugă,” numită de Pavel, pare imposibilă.

O linie distinctă

Dar chiar în această sferă de sentimente impulsive și dorinți necurate, pe care Biblia le numește „pofte ale tinereții,” există o linie distinctă între ispită și păcat. Chiar există așa ceva! Dacă te chinui cu aceste pofte și sentimente și îți este greu să le birui, atunci, să afli diferența între ispită și păcat, este de o importanță vitală. Asta reprezintă și cheia către un timp de tinerețe biruitor și o viață cu adevărat fericită.

Posibil că până acum, linia dintre ispită și păcat a fost mai vagă și mai în ceață decât orice altceva. Ei bine, singurul care câștigă din această stare a lucrurilor este însuși diavolul. El nu va irosi oportunitatea să te acuze de păcat de fiecare dată când vezi un băiat sau o fată atractivă. Scopul lui este să te convingă că ai păcătuit în momentul în care ai apucat să privești ceva, sau un gând ți-a apărut în minte pentru o fracțiune de secundă. De fapt, el îți ia orice motivație pe care o aveai de a lupta împotriva poftelor tinereții! Până la urmă, dacă „ai păcătuit,” ce rost mai are lupta?

Când clarifici definiția ispitei și cea a păcatului, poți diferenția biruința de înfrângere, și, pentru un tânăr care a fost trezit pentru chemarea lui cerească, doar biruința este destul de bună!

„El ne-a adus la viață …”

„Voi eraţi morţi în greşelile şi în păcatele voastre în care trăiaţi odinioară, după mersul lumii acesteia, după domnul puterii văzduhului, a duhului care lucrează acum în fiii neascultării. Între ei eram şi noi toţi odinioară, când trăiam în poftele firii noastre pământeşti, când făceam voile firii pământeşti şi ale gândurilor noastre şi eram din fire copii ai mâniei, ca şi ceilalţi.” Ephesians 2:1-3.

Să „fii adus la viață” este cu adevărat har din partea Dumnezeului nostru plin de dragoste și compasiune! Nu doar că greșelile și păcatele tale îți sunt iertate, dar să fii adus la viață înseamnă că însuși Dumezeu și-a întins mâna și te-a trezit pentru chemarea ta mare și sfântă! Asta nu rezultă în eliminarea bruscă a naturii tale păcătoase, sau în dispariția poftelor naturale până când te căsătorești. Dar te face atent la faptul că păcatele de care ești ispitit, încep din statutul de ispite. În Iavov 1:14 scrie că „fiecare este ispitit când este atras de pofta lui însuși și momit.” Sună groaznic, nu? Să fii atras și momit – sună de parcă deja ai păcătuit. Dar este o ispită, o imagine a conținutului naturii tale omenești. Și, cel mai important – este o oportunitate crucială.

Redefinirea lucrurilor permise

Înainte să ne aruncăm în întrebarea de un milion de euro „Când devine ispita păcat,” este important să remarcăm faptul că, când vine vorba de poftele tinereții, este nevoie de un grad mai mare de zel și radicalism de care este nevoie pentru a deveni liberi, în special dacă simți că ai fost legat de asemena pofte timp de mai mulți ani, poate.

După o pocăință la Dumnezeu sinceră și din toată inima, este timpul să redefinești lucrurile care sunt acceptabile. Asta cere sinceritate din partea ta, pentru a numi lucrurile pe care ți le permiți să le vizoinezi, să citești și să asculți. Poate te întrebi: „Dar nu am libertatea să vizionez ce-mi place?” Răspunsul simplu este: „Nu!” Pace în acest domeniu vine doar prin luptă. Dacă ești destul de smerit să iei abordarea radicală în această călătorie de cercetare a sufletului, nu doar că Îi arăți lui Dumnezeu cât de serios ești, dar te cruți și de multe ispite nenecesare! Căci, până la urmă, dacă oprești și te gândești la distrugerea care ți-au adus-o până acum poftele tale, ce ai de pierdut?

Deci, când devine ispita păcat?

Pasul de mai sus a eliminat, de exemplu, ispita rezultată din vizionarea unui film plin de necurăție, etc., dar dacă mergi într-un mall și, deodată, în fața ta se aprinde un ecran care prezintă o reclamă provocatoare. Devine aceasta păcat după o secundă în care privești ecranul? După trei secunde? Cinci…?

Isus a spus foarte explicit: „Oricine se uită la o femeie ca s-o poftească, a şi preacurvit cu ea în inima lui.” Matei 5:27-28. El nu spune „Oricine vede o femeie…” Curvia din inimă este o decizie conștientă: să te uiți la o femeie ca s-o poftești. Curvia din inimă este primul pas pe drumul către fapta din viața reală. Chiar dacă nu mergi niciodată atât de departe încât să comiți curvie fizică, dacă ești un rob al ochilor tăi și al poftelor tale egoiste, oricare ar fi ele, aceasta te împiedică să fii un uceinc adevărat – deoarece ucenicia necesită o inimă neîmpărțită!

Dacă încerci să stabilești o fereastră de timp, până când ispita devine păcat, este ca și cum L-ai întreba pe Dumnezeu: „Cât timp pot să savurez asta înainte să devină păcat?” Pentru un ucenic cu o inimă întreagă, întrebarea mai relevantă ar fi: „Ce fac în momentul în care realizez că este opțional să privesc acel ecran, după ce l-am văzut?”

Acolo este fereastra critică a oportunității – momentul în care realizezi că nu trebuie să continui să privești! Ai o opțiune, o alegere! Dacă păzești cuvintele lui Isus și îți iei ochii de pe acel ecran, nu ai păcătuit! Și vei realiza asta, pentru că poftele tale, care au fost aprinse, vor țipa pentru satisfacerea lor – lucru pe care „noul tu” îl neagă!

Ascultarea ta imediată Îl face pe Dumnezeu să acționeze. El nu va întârzia să-ți trimită Duhul Sfânt care îți va da putere să treci prin ispită fără să satisfaci dorința, sau, cum este scris în Galateni 5:17 „să nu faci ceea ce dorești.”

În ispite obișnuite, zilnice ca acestea, vei realiza de ce Isus a trebuit să aducă rugăciuni cu strigăte mari și lacrimi și vei vedea că și tu vei face același lucru. (Evrei 5:7-8) Rugăciunea din mijlocul luptei nu este la fel de bine formulată ca în alte dăți. „Dragă Dumnezeu, eu nu vreau să păcătuiesc! Nu vreau să păcătuiesc!” poate fi strigătul spontan, disperat din inima ta, pe care-l repeți până simți că lupta s-a terminat și victoria este câștigată. Dar este o rugăciune conform inimii lui Dumnezeu!

Tactica de luptă – „primul gând”

În timp ce, în mod acativ, negi toate poftele tinereții, vei observa că, ce obișnuia să fie un mare nor de ceață plin de ispite și păcate, începe să devină din ce în ce mai definit și conturat. Înainte, rămâneai blocat de potopul de gânduri necurate care curgeau în capul tău, fără ca tu să separi ispitele de păcat. Acum, ai o gândire înnoită și un simț acut de veghere, fără să menționăm toată armura și Duhul lui Dumnezeu la dispoziția ta. (Efeseni 6:10-18). De aceea este esențial să opui rezistență puternică acelui „prim gând întâmplător” care îți apare în minte, ca să previi dezvoltarea lui într-un păcat ascuns, pe care-l hrănești în inima ta.

Frica de Dumnezeu îmbunătățește timpul de reacție!

Cu cât mai alerg și temătot de Dumnezeu ești, cu atăt mai rapid este „timpul de reacție” la ispită. Vei fi unul dintre acei care „aceia a căror judecată s-a deprins, prin întrebuinţare, să deosebească binele şi răul.” Evrei 5:14.

„Copiii mâniei,” pe de altă parte, și-au exersat simțurile spre a-și satisface poftele din fire și minte. (Efeseni 2:1-3). Acest lucru este evident în felul în care unii bărbați nerușinați își întorc capul doar la sunetul de tocuri. Într-o situație ca asta, tu, ca ucenic al lui Isus Hristos, ar trebui să duci război împotriva curiozității care s-a trezit și să o zdrobești în puterea Duhului Sfânt, înainte ca ea să devină o ispită a „poftei ochilor.”

Cei care sunt conștienți de slăbiciunea lor, care sunt atât de smeriți să evite poziționarea lor în ispite nenecesare, au o atitudine corectă a inimii. Dumnezeu dă har acestor oameni, nu doar să discearnă ispita de păcat, dar și har pentru a obține victoria în lupta lor împotriva poftelor tinereții – pofte care sunt sursa la atât de multă nenorocire – pofte sub care majoritatea oamenilor sunt sclavi, chiar dacă au trecut de mult de perioada tinereții.