Posibilitățile valoroase oferite de lumina lui Dumnezeu

Ființa deschisă, calea cea dreaptă, conduita fără vină - plină de virtuți este deschisă și evidentă, dar ascunsă celor care se pierd.

Pavel s-a prezentat tuturor oamenilor ca cel care se depărtase e toate căile lăturalnice rușinoase, ca cel care nu înainta cu înșelăciune sau care falsfica Cuvântul lui Dumnezeu, dar totuși evanghelia lui era ascunsă. (2 Corinteni 4:2-3).

Dumnezeul acestei lumi a orbit gândirea celor nelegiuiți. Așadar lăcomia, căutarea lumii, ambiția, beția, curvia, invidia, îngrijorarea pentru hrană blochează lumina evangheliei și o țin afară. Toate aceste păcate își au proveniența în duhul omului, iar dacă ele capătă puterea, conduc pe om în cel mai adânc întuneric și cea mai aspră condamnare. Cel nelegiut își prezintă trupul ca o armă a păcatului, până când moartea și nenorocirea îl descompun.

Noi însă, care prin harul lui Dumnezeu am primit lumina evangheliei și Duhul Sfânt, nu vom lăsa păcatul să stăpânească în trupul nostru muritor, ascultând de poftele lui ci, în puterea lui Dumnezeu, îl vom subjuga și birui.

Pentru Lege era imposibil să biruie poftele din fire - motiv pentru care Dumnezeu a trebuit să-L trimită pe Fiul Său într-o fire asemănătoare cu a omului, din cauza păcatului, pentru a condamna păcatul în fire. Astfel El a creat o cale nouă și vie prin perdea, adică, firea Lui.

Când lumina lui Dumnezeu luminează

Înainte, lumina era în afara trupului și judeca faptele păcătoase, însă acum lumina pătrunde în trup pentru a judeca rădăcina și proveniența păcatului. În trup, calea luminii aduce judecată, care nu trebuie confundată cu osândire. Ea ne dă posibilitatea să ne privim propria nebunie și să ne judecăm pe noi înșine. De aceea Petru spune în prima scrisoare, capitolul 4: A sosit ceasul ca judecata să înceapă cu casa lui Dumnezeu - cu noi. Cu cât e mai puternică lumina, cu atât mai mare judecata. Când ea ajunge în inimă va judeca gândurile și sfaturile inimii. Dacă acceptăm judecata, lumina care a cauzat această judecată devine proprietatea și viața noastră.

Astfel, noi suntem încercați să vedem dacă iubim cu adevărat lumina și adevărul, iar, în cu trecerea timpului în care lumina lui Dumnezeu strălucește, noi pierdem pofta de a ne mai împotrivi lui Dumnezeu. Noi biruim poftele din fire, iar trupul păcatului moare, pentru a face loc naturii dumnezeiești. Ce cale fericită, plină de suferințe, cruce și judecată pentru fire, dar plină de jubilare și fericire adevărată pentru omul interior, în părtășie cu Dumnezeu și copiii Lui, în lumină.

Când Dumnezeu ne-a dat Duh Sfânt și putere, intenția lui a fost să folosim Duhul drept călăuză, iar puterea să biruim pe cărările interioare, ca astfel, judecata lui Dumnezeu să fie singura care este lucrătoare în noi și care ne aduce cunoștință asupra unor domenii care înainte erau în beznă totală. Căci noi Îl așteptăm și pe cărările judecăților Lui.

Copiii luminii!

Cu siguranță sunt suferințe pentru fire, dar când lumina lui Dumnezeu pătrunde în interior, dar calea trece tocmai pe aici, pentru a omorî și distruge trupul păcatului, care cauzează tot păcatul și răutatea. Dacă suportăm această suferință cu El, vom fi și proslăviți împreună cu El. Lumina și înțelepciunea intră în posesia noastră pe această cale, iar prin ele, dacă rezistăm până la capăt, vom domni cu El în eternitate. Da, chiar și în viața aceasta vom stăpâni.

Dacă vrei să te lași stăpânit de lumină, atunci înțelegerea ta, care înainte era atât de întunecată, va fi luminată și va căpăta înțelepciune. Astfel vei putea conlucra cu Dumnezeu pentru mântuirea și sfințirea sufletului tău.

„Câtă vreme aveţi Lumina printre voi, credeţi în Lumină, ca să fiţi fii ai luminii." Isus le-a spus aceste lucruri, apoi a plecat şi S-a ascuns de ei.” Ioan 12:36. Dacă credem în lumină, când ea strălucește în interiorul nostru, chiar dacă expune mult din ceea ce trebuie să fie judecat la noi, atunci devenim copii ai luminii. Gândește - copil al luminii - ce copii minunați! Dar dacă nu credem, Isus se ascunde imediat din fața noastră și rămânem iar în întuneric.

Razele de lumină ale lui Dumnezeu trebuie să alunge întunericul meu și Duhul lui Dumnezeu va învia duhul meu omenesc, căci scrie că al doilea Adam a devenit un duh dătător de viață. Astfel noi vom primi natură dumnezeiască; natura păcătoasă este distrusă iar cea nouă crește.