Profesorul nostru de dreptate

Dreptatea lui Isus

Pentru ucenici, să fie împreună cu Isus a fost o mare binecuvântare, încurajare și inspirație. Ei au ascultat înțelepciunea Lui și au putut atinge și pipăi Cuvântul vieții. (1 Ioan 1:1.) Ei au simțit că cuvintele lui Isus dădeau viață. Mulți dintre farisei și saduchei au căutat scripturile pentru a găsi viață eternă, dar nu au dorit să vină la Isus să o găsească. (Ioan 5:39-40). Dacă vrem viață, trebuie să mergem la Isus și trebuie să începem să bem din apa vie care se găsește în El, ca în noi ea să se prefacă în izvor de apă vie! Atunci putem împărtăși din această apă celor care ne aud - acest lucru va fi o binecuvântare enormă.

De aceea ucenicilor le-a fost puțin frică atunci când au auzit că Isus urma să-i părăsească. Ba chiar Petru I-a spus: „Să nu Ţi se întâmple aşa ceva!” Dar Isus știa că trebuia să fie sacrificat și tocmai de aceea I-a zis lui Petru, care probabil era cel mai bun ucenic al Lui: „Înapoia Mea, Satano: tu eşti o piatră de poticnire pentru Mine! Căci gândurile tale nu sunt gândurile lui Dumnezeu, ci gânduri de ale oamenilor.” Matei 16:21-23. Lucrul acesta Îi era foarte clar lui Isus - știa calea și unde trebuia să Se îndrepte.

Duhul Sfânt: Profesorul în dreptate

Dar pentru a mângâia ucenicii, Isus le-a spus: „Totuşi vă spun adevărul: vă este de folos să Mă duc; căci, dacă nu Mă duc Eu, Mângâietorul nu va veni la voi; dar, dacă Mă duc, vi-L voi trimite.” Ioan 16:7. Însuși Isus a fost o lucrare a lui Dumnezeu. El se afla sub prelucrarea Duhului veșnic care era în Dumnezeu. Iar acum Duhul Sfânt conține viața lui Isus, iar acest Duh este dătător de viață. Duhul Sfânt face aceeași lucrare pe care Dumnezeu a făcut-o în Isus. El este învățătorul în dreptate și unde se găsește dreptate, acolo este odihnă și este plăcut pentru oameni să fie acolo.

Acolo unde sunt revolte și proteste, în toată lumea, cauza este că acele persoane care sunt la conducere și guvernează, lucrează cu nedreptate. Neliniștea și problemele sunt un rezultat direct al acestui lucru. Dar când învățătorul dreptății ne învață să facem ce este drept, atunci toate sunt bune și binecuvântate, iar binecuvântarea lui Dumnezeu vine peste noi.

Noi primim această plinătate a binecuvântării când învățăm de la Isus să fim buni, blânzi și smeriți cu inima, de exemplu. (Matei 11:29). Însă aceasta nu este deloc în natura noastră, ci trebuie să o învățăm. Nu primim blândețea ca un cadou care coboară deodată din ceruri, ci Duhul Sfânt este cel care ne învață să fim blânzi. Duhul ne vorbește despre viața noastră și ne arată unde este păcat care trebuie omorât, prin puterea Duhului. Astfel noi intrăm într-o dezvoltare în Dumnezeu, și lucrurile care aparțin Domnului se manifestă tot mai mult în noi. Aceasta este calea care ne face o binecuvântare extraordinară pentru oameni.

„Cel ce va birui!”

Așadar nu este o chestiune de înțelegere sau inteligență, ci una de credință în Cuvântul lui Dumnezeu și de predare completă în voia Lui. Atunci învățăm dreptate. Duhul le-a vorbit celor șapte biserici din Asia Mică: „Cel ce va birui, cum Eu am biruit.” Una dintre promisiunile făcute celor ce vor birui este că ei vor sta cu El pe tronuri și vor judeca semințiile lui Israel. (Apocalipsa 3:21; Matei 19:28).

„Cum eu am biruit.” - Aceasta este intenția. Cu alte cuvinte, noi trebuie să ajungem ca Isus, făcuți asemeni imaginii Lui. (Romani 8:29). În capitolul 2 și 3 din Apocalipsa vedem clar că tocmai despre această viață este vorba. Direcția la toate cuvintele Lui duce către o biruință a noastră asupra păcatului. Atunci viața nouă și această dezvoltare slăvită au loc în interiorul nostru.