Răbdarea să-şi facă desăvârşit lucrarea
Trebuie să recunosc că niciodată nu am fost atrasă să mă rog pentru „răbdare” — mi s-a părut un lucru atât de pasiv și m-am gândit că era nevoie de acțiune.
Trebuie să recunosc că niciodată nu am fost atrasă să mă rog pentru „răbdare” — mi s-a părut un lucru atât de pasiv și m-am gândit că era nevoie de acțiune.
Viața de mamă, cu mai mulți copii acasă, este o viață ocupată. Deși îmi iubesc copiii foarte mult, răbdarea poate fi încercată puternic atunci când ei par să aibă cereri nelimitate de la noi, de la timpul, trupul și somnul nostru. Uneori, toate par să fie sacrificate în același timp! Pot fi anumite „perioade culminante” când copiii sunt bolnavi, sau le ies dinții, sau doar trec printr-o perioadă specială de creștere.
Într-o astfel de perioadă am realizat că nu prea aveam destulă răbdare pe câtă se cerea. Trebuie să recunosc că niciodată nu am fost atrasă să mă rog pentru „răbdare” — mi s-a părut un lucru atât de pasiv și m-am gândit că era nevoie de acțiune în tratamentul aplicat copiilor, în împlinirea cerințelor lor sau în a îi cuminți. Și totuși, eu știam că duc multă lipsă de răbdare și imediat sfârșeam în a deveni iritată sau chiar mânioasă.
Citesc în Iacov „căci mânia omului nu lucrează neprihănirea lui Dumnezeu.” (Iacov 1:20) Știam că această mânie „dreaptă” a mea nu aducea pace într-o situație. Atunci am citit acest verset minunat: „Dar răbdarea trebuie să-şi facă desăvârşit lucrarea, ca să fiţi desăvârşiţi, întregi şi să nu duceţi lipsă de nimic.” (Iacov 1:4)
Atunci a început să răsară soarele pentru mine — dacă Dumnezeu chiar intenționează ce spune acolo, atunci, dacț eu lucrez la răbdarea mea în situații, atunci voi avea tot ce am nevoie — și literalmente să nu duc lipsă de nimic! Ce promisiune!
Am început să văd cât de atractivă a început să fie răbdarea și o doream mai mult ca niciodată înainte. A fost o lumină pentru mine că prin a lucra la răbdarea mea, eu primesc tot ce am nevoie pentru a-i ajuta pe copiii mei și să fac față presiunii din fiecare zi!
Am început să mă calmez, și să fiu „grabnică la ascultare, înceată la vorbire” (Iacov 1:19) realizănd că trebuie ascultarea de Dumnezeu trebuie să fie prioritatea mea. Atunci El ar putea să mă instruiască, și cuvintele și acțiunile mele nu ar mai fi influențate de imaginea dreptății din mintea mea și să devin tot mai mult unsă și preschimbată de El.
Sunt recunoscătoare să am o nouă perspectivă a virtutei „răbdare”. Este fantastic să primești ajutor din Cuvântul lui Dumnezeu — chiar în mijlocul unei zile normale.
Versetele biblice sunt luate din versiunea bibliei tradusă de Cornilescu cu drepturile de utilizare aferente. În cazul folosirii altor traduceri - se va menționa acest lucru.