Recunoscător până la capăt

El stă chiar lângă mine. Odată plin de energie și de cuvinte, acum este tăcut majoritatea timpului.

Trupul este bătrân; mintea a slăbit. El, care odată era cel care aducea pâinea acasă, șoferul, bărbatul care repara orice trebuia reparat, acum depinde de ajutor chiar pentru cele mai mici lucruri dintr-o zi obișnuită. Câte o dată mai spune povești din copilăria lui, din timpul războiului din Europa. Dar gândirea a devenit mai înceată. Acesta este rezultatul demenței.

Totuși, el este plin de recunoștință. Când mă uit la fața lui, radiază de bucurie. Cuvintele pe care le aud cel mai des sunt „Mulțumesc!” și „Sunt atât de recunoscător!” Nu pare asta ciudat? Un om care și-a pierdut independența, care stă în scaunul cu rotire aproape toată ziua să fie recunoscător?

Ceva nou

Care este secretul acestei vieți, acestei radieri? Când era tânăr, el a auzit că putea să-L urmeze pe Isus – Cel care nu a păcătuit niciodată. „Şi la aceasta aţi fost chemaţi, fiindcă şi Hristos a suferit pentru voi şi v-a lăsat o pildă, ca să călcaţi pe urmele Lui. ‘El n-a făcut păcat şi în gura Lui nu s-a găsit vicleşug.'” 1. Petru 2:21-22.

Acest verset minunat și puternic a deschis o lume complet nouă pentru el. El era deja creștin, dar era obișnuit cu o viață în care făcea lucruri despre care știa că erau rele după care trebuia să vină la Isus să-și ceară iertare. Acum învățase să-L urmeze cu adevărat pe Isus: pas după pas să nege păcatul pe care îl găsea atunci când era ispitit. În loc să vină mereu la cruce pentru iertare, acum putea să-și ia crucea și să ajungă la o viață de biruință. O viață unde, prin ajutorul și puterea de la Dumnezeu, nu mai trebuia să păcătuiască!

A fost o luptă; a fost nevoie de timp, dar el a continuat. Odată cu trecerea timpului, el a devenit tot mai fericit. Și cei din jurul lui au început să vadă rezultatele. El, care se supăra pe copiii lui, a devenit blând și bun cu ei. În loc să se plângă, a devenit un om fericit. L-a costat să lase jos mândria, încăpățânarea și căutarea folosului propriu și orice alt păcat pe care Duhul i-l arăta. El a trebuit să-și lepede voia proprie și opiniile care erau în opoziție cu voia lui Dumnezeu. Nu a fost un proces natural. Nu a fost ușor. A fost o luptă unde s-a cerut credincioșie în fiecare moment din fiecare zi. S-a meritat?

Rezultatul unei vieți credincioase

Fața lui luminoasă dă răspunsul. Dacă îl întrebi cum se simte azi răspunsul va fi mereu „bine!”. Nu este un răspuns superficial; el o spune cu convingere. Fiecare zi este o zi bună. Nu este nicio urmă de nemulțumire, amărăciune sau cârtire. Acesta este rezultatul lucrării care a avut loc în omul din interior din timpul vieții lui. El este plin de odihnă și pace care provin dintr-o viață în credincioșie față de Dumnezeul lui.

Când mă gândesc la el îmi vin des în minte cuvintele din 1 Petru 3:10:11: „„Căci cine iubeşte viaţa şi vrea să vadă zile bune să-şi înfrâneze limba de la rău şi buzele de la cuvinte înşelătoare. Să se depărteze de rău şi să facă binele, să caute pacea şi s-o urmărească.”

„Dumnezeu a făcut o lucrare în mine,” spune el cu un zâmbet larg. Ce fel frumos de a-ți petrece ultimii ani pe pământ, așteptând fericit răsplata veșnică pe care o vei primi după o viață în care ai trăit ca să-I slujești lui Dumnezeu.