Rugăciuni cu cereri și mulțumiri

Mulți oameni care se roagă au de-a face cu boală sau alte nevoi umane. Dar nevoia pentru mântuire mai mare este foarte mică; nevoie mică pentru plinătate mai mare a virtuților lui Hristos. Sunt rugăciunile tale în conformitate cu ce spune Biblia?

Nevoie, rugăciunea și mulțumirea aparțin împreună. Milioane de rugăciuni sunt făcute pe pământ zilnic, totuți cele mai multe dintre ele sunt doar cuvinte recitate în viteză.

Fariseii se rugau multe rugăciuni lungi doar de dragul aparențelor. Nu era deloc nevoie în inimile lor care să-i conducă la rugăciune. De fapt, Dumnezeu le spune: Întoarceți-vă când vreți ceva anume, când este nevoie în inimile voastre care vă obligă să vă rugați, să căutați și să bateți. (Matei 7:7). O asemenea rugăciune s-a rugat văduva care căuta răzbunare asupra potrivnicului ei. (Luca 18:1-8). Rugăciunea ei era o rugăciune a credinței; ea nu a cedat până când nu a primit dreptate.

Astăzi, dușmanul nostru este diavolul. Legat de aceasta, Isus spune: „Şi Dumnezeu nu va face dreptate aleşilor Lui care strigă zi şi noapte către El…? Vă spun că le va face dreptate în curând. Dar când va veni Fiul omului, va găsi El credinţă pe pământ?” (Luca 18:7-8) Credința biruitoare nu cedează diavolului în niciun punct. El trebuie și va fi biruit, dar pentru asta noi trebuie să avem ajutor – mult ajutor. Într-o traducere, Duhul Sfânt este numit „Ajutorul”, dar el vine doar în ajutorul celor care sunt în nevoie și care cer ajutor. Este puțină din această credință pe pământ.

Dumnezeu aude strigătul de nevoie din inimă

„Şi Dumnezeul meu să îngrijească de toate trebuinţele voastre, după bogăţia Sa, în slavă, în Isus Hristos.” (Filipeni 4:19) Plinătatea lui Hristos este mare și abundentă; totuși noi putem primi atât de mult cât este nevoie în inimile noastre. El nu nu ne aude rugăciunile doar pentru că sunt propoziții bine structurate și rostite clar și tare, ci El aude strigătul de nevoie al inimii, așa cum a fost în cazul Anei. (1. Samuel 1:13).

Multe rugăciuni se referă la boală și alte nevoi umane, dar este puțină de nevoie după mântuire mai profundă, nevoie puțină după foame și sete de neprihănire, nevoie puțină pentru o plinătate mai mare a virtuților lui Hristos.

Rugăciuni cu mulțumiri

Rugăciuni ca ale lui Paul și Epafra sunt rar trimise către tronul lui Dumnezeu de la oameni de pe pământ. Ei nu încetau să se roage ca toți să rămână desăvârșiți în toată voia lui Dumnezeu. (Coloseni 1:9, 28, 29; 4:4-12).

Mulțumire: Este dorința lui Isus ca noi să mulțumim pentru fiecare rugăciune ascultată pentru că mulțumirea și lauda urmează rugăciunea credinței. Doar un singur lepros s-a întors să mulțumească lui Dumnezeu. Adâncimea recunoștinței noastre este măsurată în rugăciuni. În cele mai multe cazuri, este foarte superficială. Apostolii jubilau cu mulțumiri și laude când au văzut că viața și natura lui Isus a fost evidențiată în ei, pentru că ei erau întemeiați în voia lui Dumnezeu și în toate virtuțile lui Hristos.

Voia lui Dumnezeu trebuie și poate fi făcută în viața personală a fiecăruia, așa cum este făcută în cer

În rugăciunea scurtă a Domnului, noi citim printre altele: „Facă-se voia Ta precum în cer, așa și pe pământ.” În fiecare zi, mii de oameni recită repede aceste cuvinte; totuți, doar puțini dețin această credință vie și înțelegere că voia lui Dumnezeu trebuie și poate fi făcută în viața personală a fiecăruia, așa cum este făcutî în cer. Ca rezultat, doar puțini pot aduce mulțumire pentru faptul că așa se întâmplă în viețile lor proprii.

Dorința lui Pavel a fost ca întreaga lui slujbă să producă mulțumire către Dumnezeu. (2 Corinteni 1:11; 4:15; 9:11-12) Pavel voia ca toată vorbăria să fie înlocuită cu mulțumire. (Efeseni 5:4) „ …în orice lucru, aduceţi cererile voastre la cunoştinţa lui Dumnezeu, prin rugăciuni şi cereri, cu mulţumiri.” (Filipeni 4:6)

Roagăciuni în credință

Noi trebuie să fim înrădăcinați în credință, „sporind în ea cu mulţumiri către Dumnezeu.” (Coloseni 2:7) „Stăruiţi în rugăciune, vegheaţi în ea cu mulţumiri…” (Coloseni 4:2) Noi ne putem ruga până la întuneric și disperare dacă nu devenim una cu mulțumirea și lauda, prin credință vie. Sfinții din Vechiul Testament au obținut biruință prin credință vie, chiar dacă părea imposibil.

Când Iona a fost în adâncul întunericului, în burta peștelui, noi citim, „'Eu însă Îţi voi aduce jertfe cu un strigăt de mulţumire, voi împlini juruinţele pe care le-am făcut. Mântuirea vine de la Domnul.' Domnul a vorbit peştelui, şi peştele a vărsat pe Iona pe pământ.” (Iona 2:9-10)

„Adu ca jertfă lui Dumnezeu mulţumiri şi împlineşte-ţi juruinţele făcute Celui Preaînalt. Cheamă-Mă în ziua necazului, şi Eu te voi izbăvi, iar tu Mă vei proslăvi!” (Psalmi 50:14-15)

Adaptat dintr-un articol publicat inițial în revista periodică a BCC „Skjulte Skatter” („Comori Ascunse”) Februarie 1979

© Drepturi de autor Stiftelsen Skjulte Skatters Forlag, Norvegia | brunstad.org