S-a făcut război în cer

„Şi în cer s-a făcut un război. Mihail şi îngerii lui s-au luptat cu balaurul. Şi balaurul cu îngerii lui s-au luptat şi ei, dar n-au putut birui; şi locul lor nu li s-a mai găsit în cer. Şi balaurul cel mare, şarpele cel vechi, numit diavolul şi Satana, acela care înşală întreaga lume, a fost aruncat pe pământ; şi împreună cu el au fost aruncaţi şi îngerii lui.” Apocalipsa 12:7-9.

Începutul istoriei

Acum mult timp, înainte să se formeze pământul, nu existau oameni, ci doar un număr nenumărabil de îngeri în ceruri, care slujeau lui Dumnezeu. Printre ei era și Lucifer, un heruvim care era "...cea mai înaltă desăvârşire, ... plin de înţelepciune şi desăvârşit în frumuseţe.” Ezekiel 28:12. El avea o sarcină importantă în cer și mulți aspirau la măreția lui. Dar, în timp, el a început să se gândească că poate putea obține ceva din această cinste, poate putea deveni mai mare decât Dumnezeu. (Isaia 14:13).

Cu aceste gânduri de măreție în inimă, el a atras alți îngeri către sine care voiau să obțină ceva pentru ei înșiși, în loc să ofere toată cinstea lui Dumnezeu. (Apocalipsa 12:7). Mai târziu, Lucifer (cunoscut și ca Satan) a început să înșele și pe oameni - să-i îndepărteze de Dumnezeu către propria lui mândrie și distrugere. A reușit în misiunea lui încă de la prima încercare, înșelându-i pe Adam și Eva, apelând la simțul lor de mândrie și la pofta de a poseda aceeași abilitate de a discerne între bine și rău ca Însuși Dumnezeu. Atunci Satan s-a transformat într-un acuzator pentru omenire. Din ziua în care i-a ispitit pe Adam și Eva și până în ziua în care Isus a murit pe cruce, el călătorea și pe pământ și venea și în fața tronului lui Dumnezeu în ceruri pentru a acuza pe oameni. Satan se folosea chiar și de Legea dată de Dumnezeu poporului Său, care era menită să-i călăuzească după căile Sale. Chiar Legea a devenit motive de acuzare pentru Satan, din moment ce nimeni nu o putea împlini. (Iov 1:7; Romani 3:20).

Totuși, când Isus a venit pe pământ ca om, nu a păcătuit niciodată - nici măcar o singură dată! (1 Petru 2:22; Evrei 4:15). Moartea nu a avut nicio putere asupra Lui pentru că răsplata păcatului este moartea și ea poate controla pe cineva care a comis păcat. (Romani 5:12; Romani 6:23). Isus a mers prin firea Lui în puterea Duhului Sfânt și a biruit în totalitate păcatul din fire, în orice domeniu. Prin moartea Lui de pe cruce, Isus a plătit prețul pentru noi și a deschis o cale pe care și noi putem să-L urmăm. Învierea Lui a demonstrat victoria Sa eternă asupra lui Satan, păcat și moarte. Isus a devenit un Avocat pentru cei care doresc să-L urmeze pe aceeași cale prin fire!

De aceea, început un război în cer

Datorită sacrificiului imens al lui Isus și al biruinței Lui asupra lui Satan, nu s-a mai găsit loc pentru acuzator în ceruri. De aceea, a început un război în cer. Arhanghelul Mihail și îngerii lui au luptat împotriva lui Satan și urmașilor lui. Acum nu mai exista loc sau motiv pentru divizare în ceruri - venise ziua deciziei! Acum Dumnezeu putea să-l arunce pe Satan pe pământ, împreună cu toți acei îngeri care l-au urmat și care s-au răzvrătit împotriva lui Dumnezeu. (Apocalipsa 12:7-9).

Acest eveniment a luat loc cu mult timp înainte, dar are o semnificație mare pentru noi. Lupta între mândrie și smerenie este firul roșu care se poate observa prin toată istoria omenirii.

Satan încă este activ pe pământ azi și la fel și îngerii lui care au fost aruncați din cer în acea zi. Ei sunt acele creaturi pe care biblia le numește duhurile răutății din văzduh, iar misiunea lor este să distrugă cât de multe vieți posibil. (Efeseni 6:12; Ioan 10:10; 1 Petru 5:8). Aceste duhuri fac asta prin a se folosi de singura unealtă pe care o cunosc - mândria, care este egoism. Din natură, noi suntem atrași să ne căutăm propriile interese. Satan este un maestru să se folosească de lucrurile care ne atrag, adică de slăbiciunile noastre, pentru a încerca să ne convingă că vom fi fericiți când obținem ceea ce dorim. El chiar argumentează că acțiunile noastre vor fi justificate dacă ne obținem „drepturile,” în ciuda faptului că trebuie să rănim sau să distrugem viețile altor persoane în acest proces.

Dar atâta timp cât sunt oameni pe pământ care-L iubesc pe Dumnezeu mai presus decât orice alt lucru, Satan nu poate fi victorios în totalitate. Iar cei care i se împotrivesc au o armă incredibil de puternică împotriva lui - Satan și ceata lui nu au absolut nicio înțelegere a valorii de a fi smerit. Ei sunt plini de duhul de mândrie și înălțare proprie.

Puterea smereniei

„Să aveţi în voi gândul acesta care era şi în Hristos Isus… care … la înfăţişare a fost găsit ca un om, S-a smerit şi S-a făcut ascultător până la moarte, şi încă moarte de cruce. De aceea şi Dumnezeu L-a înălţat nespus de mult şi I-a dat Numele care este mai presus de orice nume.” Filipeni 2:5-9.

Isus S-a smerit mereu pe Sine. În Filipeni 2:2-3 putem citi foarte clar cum El Și-a trăit viața arătând milă, dragoste, fără să facă nimic din ambiție egoistă sau din căutarea folosului propriu, ci mereu a considerat pe ceilalți mai presus decât Sine. El ne-a lăsat un exemplu clar despre cum putem folosi trupurile noastre într-un fel plăcut lui Dumnezeu.

Nu este natural pentru noi să ne smerim pentru că toți am fost mânjiți de egoism într-un anume grad. Dar citim în Cuvântul lui Dumnezeu că dacă ne smerim sub mâna puterică a lui Dumnezeu, El ne va da har și ne va înălța la timpul Lui. (1 Petru 5:5-6). Isus ne-a arătat că dacă suntem dedicați de a merge în jos, de a recunoaște păcatul și a cere ajutor lui Dumnezeu pentru aceasta, atunci vom fi înălțați! El a venit ca un slujitor și a devenit Mântuitorul nostru cu un Nume mai mare decât orice alt nume. El ne-a arătat că dacă ne dedicăm viața pentru a asculta de Dumnezeu și dorim să plătim prețul prin a lepăda toată viața noastră, atunci Dumnezeu ne va îmbogăți incredibil de mult pentru credincioșia noastră, după dreptatea Lui. Acest lucru este foarte mare, pentru că atitudinea de a ne smeri este total opusul la gândurile de măreție ale lui Satan.

Alege partea câștigătoare!

În această luptă mare care se duce între Satan (mândria) și Isus (smerenia), noi putem alege de care parte dorim să fim. Putem să ne folosim trupurile de a sluji lui Dumnezeu sau de a sluji lui Satan și cetei lui. Cu alte cuvinte, alegerile pe care le facem în situațiile noastre zilnice au semnificație veșnică! Scrie în Biblie că Duhul Sfânt și firea pământească sunt opuse unul alteia. (Galateni 5:17). Poftele firii, de care se foloseste Satan să ne ispitească, vor ca noi să trăim după propriile tendințe. (Iacov 1:14). Într-un duh de mândrie, firea noastră pretinde că știe mai bine și că Dumnezeu este o minciună.

Dar Duhul Sfânt ne îndeamnă să facem voia lui Dumnezeu - să ne lepădăm propriile pofte și să trăim pentru El. Dumnezeu lucrează în noi să cedăm la propriile dorințe egoiste și să facem sacrificii pentru a-i binecuvânta pe ceilalți. El ne conduce împotriva simțurilor noastre pentr a face ceea ce știm că este drept; ne duce pe calea smereniei, unde-L lăsăm pe Dumnezeu să ne elibereze de egoism și păcat. Astfel, pas cu pas, devenim liberi de mândria care locuiește în noi.

Alegerile pe care le facem în circumstanțele în care intrăm - atât în cele mici, din fiecare zi, cât și în cele mari și dificile - au o importanță enormă în această luptă mare dintre mândrie și umilință! Dacă suntem credincioși pe această cale, atunci suntem exemple de oameni care bătătoresc aceeași cărare pe care a străbătut-o Isus - calea smereniei. De-ar fi mulți care aleg această cale, în această bătălie istorică!