Secretul relațiilor fără conflicte

Relațiile pot fi dificile. Oamenii sunt diferiți unul de altul. Felul în care o persoană gândește poate fi total opusul felului în care o altă persoană percepe lumea din jurul ei. Să nu mai menționăm și faptul că sunt diferite stiluri de comunicare. Dumnezeu ne-a făcut extrem de diferiți, dar tocmai acest lucru este foarte special. Toți avem daruri și capacități pe care Dumnezeu ni le-a dat și ne putem prețui unul pe altul pentru aceste talente și capacități. Noi avem și propriile domenii în care suntem mai slabi, zone în care în care ne putem dezvolta. În orice caz, există multe lucruri pe care le putem învăța prin interacțiunile și relațiile dintre noi.

Lecția #1: Trebuie să mă concentrez pe „bârna din ochiul meu”

O lecție care va asigura o relație puternică este că trebuie să am o conexiune proprie cu Dumnezeu în viața mea, și să mă concentrez pe mine însumi în diferitele situații, în loc să văd ce fac ceilalți. Majoritatea oamenilor cunosc versetele din Matei 7:1-2: „Nu judecaţi, ca să nu fiţi judecaţi. Căci cu ce judecată judecaţi veţi fi judecaţi; şi cu ce măsură măsuraţi vi se va măsura.” Deci întrebarea pentru mine este – cum aplic această lecție în viața mea, zilnică?

Știu că felul în care eu interpretez o situație poate diferi foarte mult de interpretarea unei alte persoane. Și chiar când comunicarea este bună, tot este un potențial de neînțelegere și evaluări eronate. Deci când Isus ne-a dat acea poruncă, pe lângă faptul că judecata celorlalți poate duce la tot felul de rele (critică negativă, suspiciuni, vorbire de rău, etc.), un alt motiv mai este că eu nu sunt într-o poziție în care judecata mea să fie total adevărată, nepărtinitoare și perfect dreaptă.

„De ce vezi tu paiul din ochiul fratelui tău şi nu te uiţi cu băgare de seamă la bârna din ochiul tău? Sau, cum poţi zice fratelui tău: "Lasă-mă să scot paiul din ochiul tău", şi, când colo, tu ai o bârnă în al tău?… Făţarnicule, scoate întâi bârna din ochiul tău, şi atunci vei vedea desluşit să scoţi paiul din ochiul fratelui tău..” Matei 7:3-5.

Când mă concentrez pe mine însumi, atunci când sunt ispitit să judec, atunci realizez că am mult de lucru la propria persoană.

Prin interacțiunile și relațiile mele cu ceilalți, Dumnezeu vrea să-mi arate lucruri despre mine însumi, lcururi care nu sunt așa cum ar trebui să fie. (Iacov 1:4; Petru 5:10; Filipeni 3:12). De exemplu, poate am o tendință în natura mea de a mă îngrijora despre ce se gândesc ceilalți, încât petrec prea mult timp evaluând ce el/ea mi-a spus sau mi-a făcut. Dumnezeu vrea să am bucurie și pace desăvârșite în viața mea zilnică, și nu este greu să concluzionezi că îngrijorarea de acest tip nu duce la bucurie și pace desăvârșite. Așa că Dumnezeu trebuie să-mi arate acea tendință prin situațiile zilnice, ca să îmi dea șansa să curățesc acele tendințe – să le birui.

Lecția #2: Putem avea același gând, indiferent cât de diferiți suntem

O altă perspectivă este faptul că Isus a venit să „omoare dușmănia.” (Efeseni 2:14-18) În Noul Testament este scris despre cum Grecii și vedeau lucrurile la fel, pentru că erau total diferiți unul de altul – aveau diferite obiceiuri, tradiții culturale și fundamente diferite ale credinței lor. Nu se puteau înțelege unii pe alții și nu puteau fi cădea de acord. Dar Isus a venit cu „mesajul crucii” – care este de a birui poftele și pretindele firii mele proprii – iar acest lucru a schimbat capital lucrurile.

Pe scurt, scopul este ca eu să reacționez doar cu bunătate, compasiune și dragoste față de oamenii cu care intru în contact. În practică, acest lucru înseamnă să-mi birui toate tendințele care mă opresc să fac acest lucru – acestea pot fi: egoismul, cu opiniile mele proprii și tari, anxietatea, nerăbdarea, lașitatea sau frica de opiniile și gândurile celorlalți despre mine, etc. Deci chiar dacă oamenii pot fi total diferiți și conflictele apar în mod natural, acest fel de a birui poftele și pretinderile firii poate încheia toată dușmănia și ne poate face să avem același gând. Căci toți avem același scop – de a birui tendințele care ne despart de Dumnezeu și ne împiedică din a fi o binecuvântare. (Efeseni 2:22).

Lecția #3: Câte-odată trebuie pur și simplu să-mi închid gura

Bineînțeles, nu toți cred în „mesajul cruciii,” și putem întâmpina situații (intenționat sau nu) unde oamenii ne rănesc sau sunt pur și simplu obraznici sau rău intenționați. În aceste situații este important să ascultăm ce Dumnezeu ne vorbește, căci uneori simțim că trebuie să răspundem și să spunem cuvintele care trebuiesc spuse, sau cel puțin să ne susținem punctul de vedere și să motivăm de ce vedem și înțelegem lucrurile diferit. Există astfel de cazuri în care trebuie să susținem adevărul și de multe ori, când îți expui punctul de vedere, comunicarea devine mai bună.

Alteori, și de multe ori acest caz are loc după ce mi-am spus „partea mea,” simt foarte clar că Dumnezeu îmi spune să „fiu tăcut acum.” Și să nu fiu amar sau să judec dur persoana cu care sunt într-un dezacord.

Când sunt interesat să-mi birui propriile tendințe de a păcătui, în loc să doresc schimbarea celorlalți, atunci voi fi credincios în încercarea de a cădea în gânduri de amărăciune, judecăți dure sau pofta de a vorbi de rău și de a-i submina pe ceilalți; nu, ci eu mă concentrez exclusiv pe intențiile lui Dumnezeu în situația de față: să reacționez conform Cuvântului și Voii Lui. Felul în care reacționez și iau lucrurile depinde de credincioșia mea simplă față de versetul din 2 Corinteni 10:5, unde sunt îndemnat să-mi iau gândurile roabe ascultării de Hristos.

O parte mare din sfințire provine din relațiile, interacțiunile și comunicarea cu alți oameni. Eu pot înainta cu viteză spre ținta mea (Filipeni 3:12), căci acesta reprezintă un proces de învățare, dacă eu sunt interesat să fiu un urmaș al lui Hristos.