„În sfârșit am început să cred că era ceva de valoare în mine”

– Sunt un nimeni. Toți ceilalți sunt mai buni decât mine. Nu sunt bună la nimic. Mulți oameni sunt familiarizați cu astfel de gânduri. În anii adolescenței ei, Ruth Kloosterman a avut probleme cu astfel de gânduri, dar cu ajutor din Cuvântul lui Dumnezeu, această fată nesigură a început să creadă în sine.

Este liniște în cafenea în această dimineață. Soarele slab de vară amintește că toamna nu este departe.

– Credeam că nimeni nu mă va plăcea dacă vor ajunge să mă cunoască.

Ruth Kloosterman (40) stă pe canapeaua de lângă intrare. Ea este căsătorită, are copii și este cunoscută ca o persoană vorbăreață și vioaie. Dar nu a fost întotdeauna așa.
– Eram o fată tăcută și timidă, începe Ruth, gândindu-se la anii adolescenței.
Ea era tipul de persoană care prefera să fie singură și să citească o carte.
– Eram mulțumită să fiu singură, spune ea.

Ea a crescut în Winnipeg, Manitoba, Canada și are șase frați mai mari. Tatăl ei a murit când mama ei era însărcinată cu ea. Iar când era tânără, Ruth s-a gândit mult la tatăl ei. Ea stătea noaptea în pat și se ruga.
– Mă rugam să nu deviez de la înțelegerea pe care a primit-o acasă, spune Ruth, povestind despre creșterea ei într-o casă creștină.

Ea era o fată cuminte, puțin prudentă și fricoasă să nu facă ceva greșit. Dar chiar dacă lucrurile aparent păreau în regulă pentru această fetiță, ea urma să treacă printr-o adolescență foarte dificilă.

Ruth s-a străduit cu respectul de sine și cu lipsa încredere în puterile proprii. Din natură, ea era modestă și dură cu ea însăși.

Când era cu alți oameni, simțea întotdeauna că era mai rea decât ceilalți. – Sunt un nimeni. Și toți ceilalți sunt mai buni decât mine. Nu sunt bună la nimic. Din cauza lipsei de încredere, Ruth nu își exprima opiniile proprii când era cu ceilalți despre care credea că sunt ”mai buni” decât ea.

– Voiam așa de mult ca ei să mă placă, spune ea.

O cană de cafea neagră este pusă pe masă în fața ei, dar rămâne neatinsă. Ea se concentrează în trecut. Din cauză că voia să fie ca ceilalți, ea și-a adaptat opiniile în funcție de cei cu care era împreună.

– Uram conflictul, de aceea întotdeauna eram de acord cu ce spuneau ceilalți. Un rezultat la aceasta era că Ruth era legată de ceilalți în multe feluri.
– Nu eram eu însămi, spune ea.

Ea era în dificultate când două persoane, cărora le-a spus două lucruri diferite, se întâlneau.
– În multe moduri, eu trăiam o minciună, spune ea.

Ia o înghițitură de cafea. A dat deja ciocolata care a venit cu cafeaua, unuia dintre copiii ei mici care a trecut să o salute.

Într-o seară, în adolescență târzie, ea s-a rugat, ”Dumnezeu, trebuie să îmi arăți unde greșesc!”.
După aceea, ea a auzit un verset din Apocalipsa 3:1, “…că îţi merge numele că trăieşti, dar eşti mort”.

Ruth s-a simțit putrezită pe interior, purtându-se ca o fată bună, în timp ce în interior lucrurile nu erau cum trebuiau să fie.
– Am realizat ca trebuie să fiu eu însămi pentru ca Dumnezeu să mă poată folosi.
În Psalmi este scris că noi suntem făpturi minunate.
– Dumnezeu a știut ce face când m-a creat. El a avut un plan pentru viața mea. Ruth își amintește cum a început să aibă credință în aceasta.

În Cuvântul lui Dumnezeu ea a găsit ajutor pentru a căpăta încredere în sine.
– Este scris în 1 Corinteni 4, 7: ”Ce lucru ai pe care să nu-l fi primit? Şi dacă l-ai primit, de ce te lauzi ca şi cum nu l-ai fi primit?” citează Ruth și continuă prin a spune cum a primit înțelegerea de a da mai departe ce primise de la Dumnezeu.

– Am început să realizez că eu am primit ceva de la Dumnezeu. Dumnezeu mi-a dat o personalitate și El mi-a dat și biruință asupra păcatului în viața mea personală. Acum ea dorea să împărtășească această gândire și cu alții.

Ruth și-a schimbat gândirea – de la îngrijorarea cu privire la ce gândesc cei din jur despre ea, la ce gânduri are Dumnezeu față de ea.

Acum a început un nou timp pentru Ruth. Ea a început să-și exprime propriile opinii când este cu ceilalți, și a început să împărtășească biruințele pe care le-a câștigat. Încet, dar sigur, ea a scăpat de gândurile: ”Sunt un nimeni; n-am nimic de împărtășit.”

– La început am simțit că pierd prieteni, spune Ruth. Persoanele din jurul ei nu erau obișnuite ca Ruth să aibă propriile opinii. Și felul ei nou i-a șocat puțin. Dar Ruth a învățat mult despre prietenie, în timp.

– Nu trebuie să ai aceleași opinii pentru a putea fi prieteni, spune ea. Din contra, s-ar putea să fie un lucru bun să ai opinii diferite și să înveți de la felul celuilalt de a trata lucrurile. Ruth a descoperit, de asemenea și alte aspecte despre ea însăși.

– Am realizat că de fapt sunt lucruri la care mă pricepeam. Îmi plăcea sportul, îmi plăcea să organizez lucruri și aveam un contact bun cu fetele mai tinere, spune Ruth.

În adolescență, când era timidă, Ruth prefera să stea acasă.
– Dar am realizat că era vital pentru mine să petrec timp cu alți tineri, spune ea.

Așa că s-a împins singură afară pe ușă, chiar dacă aceasta însemna să-și părăsească zona ”sigură”. Puțin cu puțin, ea a devenit tot mai puternică și tot mai încrezătoare în sine.

– În sfârșit am început să cred că era ceva de valoare în mine, spune ea.

Un respect de sine sănătos a fost un ajutor mare pentru Ruth în lupta ei împotriva păcatului. Astfel, ea a primit har să fie o tânără cu încredere și să fie curată în domeniul poftelor tinereții. O imagine proprie bună a ajutat-o să-l alunge pe Satan.

– Dacă gândești prea josnic despre tine însuți, poate fi ușor să ai un cuget slab. Satan este pârășul, iar dacă eu gândesc prost despre mine însumi, atunci ceea ce spune Satan poate suna chiar logic, spune Ruth.

Având puțină încredere în tine, Satan nu te poate duce de nas.

Nu a fost gratis. Ruth a trebuit să-și lupte drumul către o imagine pozitivă și sănătoasă despre ea însăși. Mulți tineri sunt familiarizați cu gânduri precum: ”Sunt un nimeni; nu sunt bun la nimic; toți ceilalți sunt mai buni decât mine”. Poate, în special pentru fete, este ușor să gândești: ”Nu sunt destul de frumoasă, sunt prea grasă,” etc, etc.

– Dar astfel de gânduri nu vin de sus, spune Ruth. Pentru ea, a fost crucial ca să ajungă la punctul unde putea să trăiască în armonie cu Dumnezeu și cu ea însăși.

Astăzi nu mai sunt multe urme de la acea fată tăcută, modestă care nu îndrăznea să își exprime opiniile.

Sfaturi pentru a-ți ridica încrederea în forțele proprii:
• Gândește așa: ”Eu accept și cred că sunt exact așa cum sunt. Cred că Dumnezeu m-a ales și El are un plan perfect pentru viața mea.”

• Acceptă lauda când o primești. AI NEVOIE DE EA! Dacă îți alungi lauda, atunci tu dai de înțeles acelei persoane că el/ea a greșit în ce el/ea a încercat să obțină. El/Ea probabil că nu te va mai lăuda deloc.

• Vezi posibilitățile, nu obstacolele. Atunci poți folosi oportunitățile care vin pentru a învăța să stăpânești lucruri noi. Acestea sunt bune pentru încrederea proprie.

• Acceptă feedback-ul și crede că ei au vorbit serios prin ce au spus!

• Nu pune prea sus așteptările sau cerințele de la tine!