Sunt eu pregătit să aud a devărul despre mine însumi?

Învăț o lecție valoroasă despre a mă uita la propriile greșeli, în loc să arăt cu degetul la toți ceilalți din jurul meu.

„Nu știu ce să fac cu Alex, mereu își bagă nasul unde nu-i fierbe oala,” îi spun prietenei mele Sarah. „Te gândești că ar realiza că nu ar trebui să facă asta. Ar trebui să fie evident.”

Sarah îmi aruncă o privire pătrunzătoare. „Nu faci tu acum același lucru, spunând asta despre ea?”, mă întreabă ea.

Fac eu la fel?

Răspunsul meu mă lasă fără cuvinte. Reacția mea este să mă apăr. Nu îmi bag nasul în treburile ei! Sau? Adică, acum îmi fac griji pentru Alex – că ea nu realizează că face cava rău, nu? Acum nu mai sunt așa sigură.

„Nu jduecați și nu veți fi judecați.” Matei 7:1. Este ușor să văd că Alex nu ar trebui să se implice în treburile altora, dar după cuvintele spuse de Sarah, realizez, deodată, că, deși metodele mele sunt diferite, acțiunea este aceeași. Realizez că este foarte aproape de mine să reacționez și să mă comport conform naturii mele umane. Așadar, dacă eu n-am văzut asta la mine, atunci nu este oare logic că nici Alex nu a văzut asta la ea?

Acum, deci, trebuie să fac ceva în legătură cu asta, să-i spun și să-i arăt că greșește? Sau ar trebui, mai degrabă, să mă examinez personal și să văd care îmi sunt intențiile? Trebuie să privesc în interior și să văd dacă nu cumva motivul principal este că sunt deranjată. Motivul pentru care vreau să fac ceva este că mă deranjează. E din cauză că eu cred că sunt mai bună; din cauză că găsesc comportamentul ei iritant. Orice motiv care nu vine din dragoste, nu este un motiv bun.

„Sau, cum poţi zice fratelui tău: "Lasă-mă să scot paiul din ochiul tău", şi, când colo, tu ai o bârnă în al tău?…Făţarnicule, scoate întâi bârna din ochiul tău, şi atunci vei vedea desluşit să scoţi paiul din ochiul fratelui tău.” Matei 7:4-5.

A mă judeca pe mine însumi

Dacă iubesc o persoană cu adevărat, atunci mă gândesc că comportamentul lor provoacă răni atât lor, personal, dar și persoanelor din jurul lor – și atunci pot spune ceva din dragoste și grijă. Acele cuvinte și îndemnuri au un efect bun. Cum aș putea crede că ceva spus din iritație sau mândrie, sau orice alt motiv egoist, va avea un efect bun asupra unei persoane? În orice situație eu trebuie să-mi găsesc păcatul și terbuie să-l arunc în focul purificației. (Evrei 12:29). Atunci tot ce vine din foc este curat și divin. „Precum aurul curățit prin foc.” Zaharia 13:9.

Deci trebuie să îmi mut perspectiva de la ceilalți, la mine; să permit luminii lui Dumnezeu să strălucească în viața mea și să văd păcatul pe care El mi-l arată; să iubesc adevărul despre mine însumi și să recunosc că, da, așa sunt eu. Dumnezeu mă poate ajuta să mă eliberez. Acolo unde văd mândrie, pot începe lupta împotriva ei și să devin smerit. Acolo unde eram amar, pot deveni bun și blând. Unde înainte judecam, acum pot fi îndelung răbdător și plin de dragoste.

Deci pot să o las în pace pe Alex și grija pentru ea. Mă voi concentra asupra lui Isus; îmi voi compara viața cu a Lui, așa ca să pot vedea lucrarea care mai trebuie făcută în viața mea. Și voi fi smerită și voi recunoaște ceea ce văd și să-i permit lui Dumnezeu să lucreze cu mine ca să fiu făcut asemenea cu chipul Fiului Său. (Romani 8:29) Sunt o lucrare în desfășurare, dar este o lucrarea la care voi lucra tot restul vieții mele.