8 versete biblice esențiale cu 8 promisiuni epice

În „Predica de pe munte” Isus le-a dat ucenicilor Săi ceva ce a căpătat numele de „fericiri.” Opt versete cu promisiuni incredibile pentru cei care trăiesc conform lor! Aceste opt versete sunt funcționale în învățătura lui Isus despre ce înseamnă să fii un creștin.

Explicarea fericirilor

Ferice de cei săraci în duh

„Ferice de cei săraci în duh, căci a lor este Împărăţia cerurilor." Matei 5:3.

Să fii sărac în duh înseamnă să ai aceeași recunoaștere pe care a avut-o Isus: „Eu nu pot face nimic de la Mine însumi …, pentru că nu caut să fac voia Mea, ci voia Tatălui, care M-a trimis.” Ioan 5:30.

Sărăcie în duh nu trebuie să fie confundată cu a fi timid sau introvert, ci înseamnă că tânjești să fii ca Isus, ca Maistrul, dar vezi cât de incapabil ești să faci asta de unul singur. Nu știi cum să faci binele, cum spune Pavel în romani 7:18, chiar dacă tocmai asta este singura dorință a inimii tale.

Această sărăcie te va face să întrebi pe Dumnezeu în legătură cu fiecare decizie pe care o iei – înainte să deschizi gura sau să concluzionezi ceva. În această stare ești gata să înveți și să primești instrucțiuni de la Dumnezeu prin Duhul Sfânt. Un pahar care este gol poate fi umplut. Când ești sărac în duhul tău, atunci Dumnezeu poate să te umple cu bogățiile Lui – virtuțile lui Hristos – vei primi Împărăția Cerului în interiorul tău iar cei din jurul tău vor experimenta asta!

Ferice de cei ce plâng

„Ferice de cei ce plâng, căci ei vor fi mângâiaţi!" Matei 5:4.

Ești sătul, nu doar de consecințele păcatului, dar pentru că se tot repetă? Plângi pentru faptul că dorința ta pentru bine nu se oglindește în ceea ce faci sau spui? Cum poți fi umplut cu „untdelemnul bucuriei?”

„În adevăr, când întristarea este după voia lui Dumnezeu, aduce o pocăinţă care duce la mântuire şi de care cineva nu se căieşte niciodată; pe când întristarea lumii aduce moartea.” 2 Corinteni 7:10. Întristarea după voia lui Dumnezeu vine când eu îmi văd adevărata mea natură în lumina lui Dumnezeu și văd cât de departe sunt de natura divină, natura lui Dumnezeu. Mângâierea pe care o aduce Isus este pentru toți cei care plâng cu o întristare dumnezeiască este că păcatul pentru care ei s-au căit, poat lua sfârșit în viața lor. Isaia 61:2-3 spune că Isus a venit cu vești bune: „… să mângâi pe toţi cei întristaţi; să dau celor întristaţi din Sion, să le dau o cunună împărătească în loc de cenuşă, un untdelemn de bucurie în locul plânsului."

Ți se rupe inima pentru incapacitatea ta de a fi cu adevărat bun cu ceilalți? Vezi cât de departe ești de viața descrisă în biblie? Plângi pentru că ești legat și prizonier al păcatului care locuiește în tine? Dacă răspunsul tău la acestea este da, atunci vei fi mângâiat, pentru că întristarea dumnezeiască produce căință, care duce la acțiune, ascultare, iar, în final, la mântuire și viață.

De aceea scrie în Eclestiastul 7:3: „Mai bună este întristarea decât râsul; căci, prin întristarea feţei, inima se face mai bună.” Plânsul tău va fi înlocuit cu untdelemnul bucuriei și fericire. (Isaia 61:3, Evrei 1:9).

Ferice de cei blânzi

„Ferice de cei blânzi, căci ei vor moşteni pământul!” Matei 5:5.

Nu-i surâde această calitate? Crezi că înseamnă să fii un păcălici și un „toc de ușă?” Această exprimație nu poate fi mai departe de adevăr! Isus a fost blând, însă nu poți spune niciodată că era un „toc de ușă.”

Să fii blând înseamnă să să nu te mai pui tu primul ci să faci din voia lui Dumnezeu prioritatea vieții tale. Înseamnă se ai grijă ca mintea ta să nu fie prea ocupată cu multe alte lucruri care te fac să nu mai auzi vocea călăuzitoare a lui Dumnezeu. Înseamnă să-ți faci timp să citești biblia și să te rogi ca să afli cum să trăiești pentru El. Când începi să cunoști voia lui Isus, poți face mereu lucrul corect.

Blândețea nu înseamnă că te lași influențat de orice părere și de orice zvon pe care-l auzi, ci înseamnă că primești putere de la Dumnezeu ca să poți fi tăcut când trebuie să taci și să fii curajos când acest lucru se cere.

Blândețea este una din roadele Duhului pe care le primești ascultând voia lui Dumnezeu. Blândețea te face înțelept.

Așa a trăit Isus, iar dacă noi urmăm exemplul Lui și trăim exact ca El, vom fi împreună moștenitori cu El! Ce promisiune minunată de care să ne bucurăm!

Ferice de cei flămânzi și însetați după neprihănire

„Ferice de cei flămânzi şi însetaţi după neprihănire, căci ei vor fi săturaţi!” Matei 5:6.

Cei care flămânzesc și însetează după neprihănire sunt cei care recunosc că au nevoie de ea – recunosc goliciunea lor proprie. Cu alte cuvinte, ei văd că în situațiile din viața lor nu au capacitatea în ei de a face lucrurile drept, dar ei au o dorință de a spune și face lucrurile cu dreptate, exact ca Maistul lor. Acest lucru cauzează foame și sete, adică o necesitate de neprihănire sau dreptate.

Atâta timp cât această foame este prezentă, conform cuvintelor lui Isus, vei fi săturat. Atâta timp cât nu ești satisfăcut cu propriile abilități și puteri omenești, Dumnezeu te poate umple de virtuți. „Pe cei flămânzi i-a săturat de bunătăţi, şi pe cei bogaţi i-a scos afară cu mâinile goale.” Luca 1:53.

Acest adevăr este subliniat în Filipeni 4:19: „Şi Dumnezeul meu să îngrijească de toate trebuinţele voastre, după bogăţia Sa, în slavă, în Isus Hristos.” Aceste sunt cuvinte slăvite pentru toți cei care o nevoie și o dorință după ceea ce este bun, curat și perfect. Toată nevoia lor va fi împlinită! Nu doar puțin, ci după întreaga bogăție a lui Dumnezeu!

Ferice de ce miloși

„Ferice de cei milostivi, căci ei vor avea parte de milă!” Matei 5:7

Ca răspuns pentru mila și dragostea lui Dumnezeu, nimic nu este mai potrivit decât să arătăm și noi milă și compasiune necondiționată altor oameni. Da, ni s-a poruncit să fim miloși, așa cum Dumnezeu este milos! Cel mai mare exemplu al nostru este Însuși Isus, care Și-a luat natura umană, făcând posibilă o mântuire veternică pentru noi.

Le arăți tu milă altora? Ești încet să judeci și rapid să iubești? Te rogi pentru ceilalți, în loc să îi condamni? Ierți de șaptezeci de ori câte șapte, așa cum ne-a spus Isus? Îți poți deschide inima față de ceilalți, prietenilor și străinilor laolaltă și înveți să iubești cu altruism, așa cum ai fost iubit?

Când învingi credincios toate lucrurile care se opun milei: suspiciunea, judecata, duritatea, condamnarea, răutatea, etc – atunci vei obține mila ca un rod dat de Duhul Sfânt și care va rămâne în tine. Acest fruct va deveni o parte din natura ta și asta în sine te va face o persoană binecuvântată.

„Fiţi, dar, milostivi cum şi Tatăl vostru este milostiv. Nu judecaţi, şi nu veţi fi judecaţi; nu osândiţi, şi nu veţi fi osândiţi; iertaţi, şi vi se va ierta. Daţi, şi vi se va da; ba încă, vi se va turna în sân o măsură bună, îndesată, clătinată, care se va vărsa pe deasupra. Căci cu ce măsură veţi măsura, cu aceea vi se va măsura." Luca 6:36-38.

Ferice de cei cu inima curată

„Ferice de cei cu inima curată, căci ei vor vedea pe Dumnezeu!” Matei 5:8.

Inima ta devine curată când dezbraci omul vechi și te preiei omul nou. Este un act care are loc într-o clipă – atunci când te căiești și-ți dai inima lui Isus. Din acel moment nu mai lupți pentru a deveni curat, ci lupți să te păzești curat.

Un lucru este să observi imoralitatea exterioară a lumii de azi și să te păzești de ea, dar este un lucru mult mai mare să-ți păzești inima curată în adevăratul sens al cuvântului. Aceasta presupune să te păzești curat de toate poftele firii precum: invidia, egoismul, ura, amărăciunea, lăcomia, cinstea, etc. – și acestea îți murdăresc inima. Noi ne luptăm cu aceste lucruri, atunci când Dumnezeu ni le descoperă. Trebuie totuși să diferențiem clar lucrurile. Atunci când ești ispitit la aceste păcate sau când are loc manifestarea lor involuntară în gânduri sau vorbe, atunci inima nu devine necurată, ci atunci când tu accepți și ești de acord cu ispita și nu dorești să te curățești – atunci inima ta a fost mânjită.

Păcatul și necurăția nu-ți mai permit să-L vezi pe Dumnezeu. Dacă sunt păcate conștiente sau necurăție în inima ta, cu care nu dorești să lupți și să le birui, atunci nu-L poți vedea pe Dumnezeu. Dar când toată necurăția, toate poftele tale din fire sunt biruite, treptat, în funcție de lumina pe care o ai în fiecare moment, atunci Îl vei vedea pe Dumnezeu.

Cu o inimă pură și recunoscătoare, Îl vezi pe Dumnezeu în toate lucrurile. Îl vezi în încercări, Îl vezi în binecuvântări, Îl vezi în circumstanțele și detaliile mici și mari ale fiecărei zi. Acest lucru este cu adevărat o binecuvântare! Iar într-o zi vei sta în fața Lui cu o inimă curată și cu un cuget curat și-L vei vedea așa cum este El! (1 Ioan 3:2).

Ferice de cei împăciuitori

„Ferice de cei împăciuitori, căci ei vor fi chemaţi fii ai lui Dumnezeu!” Matei 5:9.

Pentru a fi împăciuitor, o condiție este smerenia, adică nu ești mare în ochii proprii. Nu ai nicio pretindere de la ceilalți, nu ești mândru, căci asta aduce greutăți celorlalți. Nu găsești necesar să-ți aper poziția sau opinia, de aceea nici nu este necesar să te cerți cu ceilalți. Ești flexibil și deschis la schimbare, ca să fie potrivit pentru ceilalți. Nu te consideri o entitate care necesită să fie luată în considerare.

„Dacă este cu putinţă, întrucât atârnă de voi, trăiţi în pace cu toţi oamenii.” Romani 12:18.

Singurul lucru cu care nu încerci să faci pace este păcatul. Chiar și atunci, lupta ta nu este cu oamenii ci împotriva „căpeteniilor, împotriva domniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii care sunt în locurile cereşti.” (Efeseni 6:12.). Pacea se obține doar când păcatul este biruit. Dacă cedezi în fața poftelor firii, nu vei găsi niciodată pace. Lucrurile precum: invidia, aroganța, suspiciunea față de ceilalți, jignirea, ambiția proprie, savurarea poftelor, bârfa, etc., nu îți aduc decât neliniște ție și celor cu care interacționezi. Dar dacă domnești peste aceste lucruri obții pace de la cerința firii. Roadele Duhului, care se nasc din cenușa poftelor care au fost omorâte, sunt pline de pace. Când aceste roade cresc în tine, vei împrăștia pace ca un izvor de apă.

În Isaia 9:6 Isus este numit Prințul Păcii. Cei care au învățat să facă pace sunt demni să poarte numele de Fii ai Celui Preaînalt, împreună cu Isus.

Ferice de cei prigoniţi din pricina neprihănirii

„Ferice de cei prigoniţi din pricina neprihănirii, căci a lor este Împărăţia cerurilor! Ferice va fi de voi când, din pricina Mea, oamenii vă vor ocărî, vă vor prigoni şi vor spune tot felul de lucruri rele şi neadevărate împotriva voastră! Bucuraţi-vă şi înveseliţi-vă, pentru că răsplata voastră este mare în ceruri; căci tot aşa au prigonit pe prorocii care au fost înainte de voi.” Matei 5:10-12.

Când perseverezi în practicarea dreptății, fără să te retragi un centimetru, în credincioșie în toate lucrurile față de Hristos, ești binecuvântat peste măsură. Nu trebuie să aibă nicio însemnătate ceea ce fac și spun ceilalți. În lumea nelegiuită în care trăim, cei care practică dreptatea și nu cedează deloc duhurilor prezente în timpul nostru pot fi disprețuiți, persecutați și acuzați pe nedrept, din cauza credinței lor. Însă dreptatea și practicarea ei deasupra tuturor lucrurilor, conform Cuvântului lui Dumnezeu, este atitudinea ucenicilor adevărați, indiferent de consecințe. Indiferent de ce ți se întâmplă pe pământ, Împărăția Cerului este a ta. Dumnezeu te va răsplăti enorm pentru credincioșia ta.