Tratamentul lui Dumnezeu pentru a ne salva de mândrie și aroganță

Singura explicație pe care prietenii lui Iov au putut-o găsi pentru necazurile lui a fost că el trebuia să fi păcătuit sau înfăptuit o transgresiune de vreun fel. De aceea, ei au încercat să-l convingă despre păcatele lui, dar Iov a insistat că el era fără vină. Elihu a avut o înțelegere mai bună și l-a îndemnat să asculte de vorbele lui: „Dumnezeu vorbeşte însă, când într-un fel, când într-altul, dar omul nu ia seama. El vorbeşte prin vise, prin vedenii de noapte, când oamenii sunt cufundaţi într-un somn adânc, când dorm în patul lor. Atunci El le dă înştiinţări şi le întipăreşte învăţăturile Lui, ca să abată pe om de la rău şi să stârpească mândria omului...” Iov 33:14-17. [traducere norvegiană].

Oamenii au multă mândrie pe care nu o văd. Însă, Dumnezeu vrea să aibă părtășie cu noi. El cunoaște puterea omului și noi începem să o cunoaștem odată ce înaintăm în vârstă. Dacă vrem să intrăm într-o părtășie intimă cu Dumnezeu, trebuie să devenim blânzi și smeriți cu inima. Aceștia sunt singurii oameni cărora El le poate vorbi.

Dumnezeu înțelege mândria și aroganța ta

„Dumnezeu n-are nevoie să privească multă vreme, ca să tragă pe un om la judecată înaintea Lui.” Iov 34:23. Când Dumnezeu te întâlnește, te cunoaște foarte bine—cunoaște și aroganța ta. De aceea, El te trimite în circumstanțe și te supune unui tratament specific pentru a te scăpa de aroganță.

„Dar dacă umblăm în lumină, după cum El însuşi este în lumină, avem părtăşie unii cu alţii; şi sângele lui Isus Hristos, Fiul Lui, ne curăţă de orice păcat. Dacă zicem că n-avem păcat, ne înşelăm singuri, şi adevărul nu este în noi.” 1 Ioan 1:7-8.

Umblând în lumină încep să-mi văd păcatul care locuiește în natura mea umană. În spatele unei fațade pioase se poate ascunde atât de multă cinste și aroganță. Vei descoperi asta în ziua în care, din cauza unei anume situații, se descoperă că ai făcut ceva greșit. Ce vei apăra atunci, cinstea și onoarea ta? Nu mai bine lași ca focul să te curățească?

O dezvoltare continuă

Unii oameni au o conștiință bună—ei nu păcătuiesc. Dar asta nu înseamnă că trupul păcatului a fost îndepărtat, ci înseamnă că ei umblă în măsura luminii pe care o au. Dar când umblă în lumină, ei vor începe să vadă noi adâncimi ale păcatului pe care nu le văzuseră înainte. Dacă nu sunt în alergare, viața și dezvoltarea lor va înceta. Vor deveni unii dintre „domnitorii pioși” care nu pot zidi biserica din cauza propriei lor mândrii.

„Preaiubiţilor, nu vă miraţi de încercarea de foc din mijlocul vostru, care a venit peste voi ca să vă încerce, ca de ceva ciudat care a dat peste voi ...” 1 Petru 4:12. Focul este necesar pentru a-ți vedea mândria—să vezi cauza existenței ispitei. Atunci observi că am păcat. Această înțelegere îmi dă posibilitatea să mă bucur în ispită, pentru că știu că Dumnezeu mă iubește și vrea să-mi arate mai mult din mândria pe care am moștenit-o încă de la marea cădere în păcat. Dumnezeu lucrează astfel cu noi ca noi să nu ajungem ca animalele care reacționează impulsiv.

„Cum poţi să zici: 'Nu m-am spurcat şi nu m-am dus după Baali?' Priveşte-ţi urma paşilor în vale şi vezi ce ai făcut, dromader iute la mers şi care baţi drumurile şi le încrucişezi!” Ieremia 2:23.

Dumnezeu înalță pe cel smerit

Toți ajungem în situații umilitoare. Iov nu a înțeles situația lui până când Elihu, dar și Dumnezeu Însuși, i-au vorbit din furtună. Dumnezeu poate să-i ridice pe cei care se smeresc singuri—noi nu trebuie să ne îngrijorăm de asta. „În cei din urmă ani ai săi, Iov a primit de la Domnul mai multe binecuvântări decât primise în cei dintâi. A avut paisprezece mii de oi, şase mii de cămile, o mie de perechi de boi şi o mie de măgăriţe. A avut şapte fii şi trei fete.” Iov 42:12-13.

Îți doresc mult succes în procesul smereniei! Să-ți meargă bine atunci când vine focul! Cu cât mai mare este slava, cu atât mai mare este și focul purificator. Dar astfel devenim și un ajutor și o binecuvântare mai mare pentru alți oameni. Când ascultăm de Cuvântul lui Dumnezeu putem să privim în Legea desăvârșită a libertății și suntem binecuvântați în ceea ce facem. Dacă nu facem asta, viața devine o povară grea, când Evanghelia este predicată. Cei care nu privesc în această lege a libertății simt că au suficiente poveri deja și nu vor să mai audă de altele. Nu privesc în Cuvântul lui Dumnezeu și nu realizează că acest Cuvânt este calea perfectă către libertate.