Umblă ca Hristos

Andrew Ward „avea totul”, dar nu putea scăpa de sentimentul că ceva îi lipsea.

Scris de Matthew Ibrahim cu Andrew Ward
Umblă ca Hristos

O familie frumoasă, participare activă la adunarea locală și lucra și la misiune. Andrew Ward „avea totul”, dar nu putea scăpa de sentimentul că ceva îi lipsea.

Andrew Ward locuiește în Melbourne, Australia și aparține Bisericii Creștine Brunstad de acolo. La 35 de ani, Andrew este căsătorit cu Sarah și au șapte copii frumoși. Personalitatea lui amiabilă și căldura afectuoasă aduc viață și bucurie celor din jur, și viața lui cu Dumnezeu i-a dat lui Andrew mulțumire. Dar nu a fost mereu așa.

Andrew a crescut într-o casă cu frică de Dumnezeu și mergea regulat la adunări creștine cu familia lui. La vârsta de treisprezece ani, Dumnezeu i-a trezit duhul lui Andrew odată când era la adunare și a luat o decizie conștientă de a-L urma pe Hristos ca ucenic din acea zi. Din păcate el avea puțini prieteni de vârsta lui care să-l întărească în credința lui și la scurt timp s-a întors în același cerc de cunoștințe.

Hotărât să slujească

 

Au trecut câțiva ani până Andrew și-a înnoit legământul cu Dumnezeu. El a intrat sub aripa unor prieteni noi, entuziaști la o adunare evanghelică. Andrew era determinat să slujească cu toată inima și a pus mâna la lucru oriunde avea posibilitatea. La scurt timp, el era implicat într-o mulțime de activități, incluzând ore Duminicale, activități cu tinerii, programe de propovăduire a Evangheliei și vorbea de asemenea la adunările locale.

Andrew trăia acum, ceea ce el înțelegea a fi, o viață de creștin de succes. S-a căsătorit cu Sarah, o fată creștină cu toată inima care de asemenea era activ implicată în viața bisericii locale și astfel și-au întemeiat o familie.

Odată cu trecerea timpului, în ciuda convingerilor prietenilor și bătrânilor care susțineau că el se va bucura de munca pe care o făcea pentru Împărăția lui Dumnezeu, Andrew nu putea îndepărta sentimentul persistent de goliciune și lipsă din interiorul lui. Deși nu s-a îndoit niciodată de Dumnezeu sau de iertarea pe care a primit-o, era ceva lipsă în viața lui Andrew care nu putea fi umplut. El a participat la un studiu biblic pentru a-și îmbunătăți cunoștința despre scripturi, s-a străduit să trăiască cel mai bine o viață de ucenic, cum o înțelegea el, dar totuși nu părea a fi nici un progres

Într-un final, Andrew a început să dispere. „Am căutat ca tot ce fac să fie pentru a-I sluji lui Dumnezeu și nu am găsit nimic altceva ce puteam să fac. Totuși aveam un sentiment constant care îmi spunea că ceva lipsea: am continuat să mă gândesc, „Viața de creștin trebuie să însemne mai mult decât atât”, își amintește el.

Această concluzie s-a impregnat cu o claritate specială într-o săptămână, când lui Andrew i s-a cerut să țină predica adunării de Duminică. Când a citit în Biblie pentru a-și pregati discursul despre sfințire, el a găsit îndemnul apostolului Ioan: „Cine zice că rămâne în El (Isus) trebuie să trăiască şi el cum a trăit Isus.” (1 Ioan 2:6). După ce și-a analizat propria lui viață în lumina acestui verset, Andrew a realizat că acest cuvânt era departe de a fi împlinit și el nu avea nici o idee cum să devină schimbat.

„Aveam un tânjet constant după ceva mai mult”

Din nou, câțiva ani au trecut până Andrew s-a trezit vorbind în rolul consilierului școlar la școala primară creștină. Acolo l-a întâlnit pe Bill, un membru al Bisericii Creștine Brunstad din Melbourne. Andrew a fost încurajat când a auzit experiența de viață a acestui nou prieten și a fost surprins că Bill credea că este posibil să fii preschimbat treptat în imaginea Mântuitorului. Deși acest contact initial i-a adus o nădejde nouă în viață, Andrew avea de asemenea și rețineri în a crede că putea fi adevărat; până la urmă, nimeni în adunarea din care făcea parte nu avea nadejde în a umbla asemeni lui Isus. Poate se concentra prea mult pe viața lui și nu pe lucrarea pe care înfăptuit-o Isus.

„Era de fapt eliberator să realizez că eu progresasem doar puțin în viața de creștin; că era o cale întreagă de mers pe urmele lui Isus. Am început să primesc direcții în viața mea, lăsându-L pe Dumnezeu să-mi arate natura mea proprie prin Biblie, ca astfel, să pot face ceva cu ea.”

În cele din urmă, Andrew și Sarah s-au decis să își ia familia și să asiste la adunările Bisericii Creștine Brunstad din Melbourne. Acolo, Andrew își amintește că cel care vorbea în față a citat versetele lui Isus din Luca 17: „Fariseii au întrebat pe Isus când va veni Împărăţia lui Dumnezeu. Drept răspuns, El le-a zis: ‘Împărăţia lui Dumnezeu nu vine în aşa fel ca să izbească privirile. Nu se va zice: ‘Uite-o aici!’ sau: ‘Uite-o acolo!’ Căci iată că Împărăţia lui Dumnezeu este înăuntrul vostru.’” (Luca 17:20-21).

În acea zi, sămânța credinței care a fost plantată în inima lui Andrew, a crescut și el a realizat că era la începutul căii care a dus la împlinirea marii porunci a lui Isus: să păzească toate lucrurile pe care El le-a poruncit (Matei 28:20).

„Mi-a luat ceva timp să realizez că trebuia să ajung în odihnă față de „faptele moarte” (Evr. 9:14), pe care le făcusem doar pentru a avea o reputație bună în fața oamenilor. Acum, imediat cum Dumnezeu îmi arată mai mult din natura mea umană, pot găsi păcatul care locuiește în firea mea și, cum este scris în Romani 8:13, îl pot omorî.

„Aceasta mă aduce acolo că am nevoie mai mare de Hristos; realizez că am nevoie continuu de ajutorul Lui. Când sunt ispitit să fac păcat, pilda lui Isus despre comoara din țarină și piatra prețioasă de mare preț îmi vin mereu în minte: Eu sunt acel om care a găsit comoara; perla. Asta îmi dă putere să birui în ispită. Acum am nădejde și nu mai am frică pentru viitor.”

Andrew este extrem de recunoscător pentru influența pozitivă pe care mediul din Biserica Creștină Brunstad a avut-o asupra copiilor lui, „Trebuie să spun că în anii în care am fost în Biserică, nu sunt deloc dezamăgit. Felul în care Biserica m-a binecuvântat pe mine, pe soția mea, pe copiii mei, este minunat, și felul în care Dumnezeu continuă să ne binecuvânteze ne face foarte recunoscători cu o dorință profundă de a răspunde cu dragoste, credincioșie față de Cuvântul Lui.”

 

Descarcă e-book gratis

Eu sunt răstignit cu Hristos

Scris de Elias Aslaksen

Această broșură este bazată pe ce scrie Pavel în Galateni 2:19-20 «Am fost răstignit împreună cu Hristos, şi trăiesc… dar nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăieşte în mine.” Aici explică Elias Aslaksen ce înseamnă aceasta. El spune că cititorul poate primi aceeași mărturie despre viața sa, precum Pavel.