Un alt fel de misionarism

„Liber de păcat”. Claude nu mai auzise niciodată aceste cuvinte, dar ele îi dau bucurie. El aproape că nu reușește să aștepte până la încheierea adunării ca să vorbească cu acești bărbați și să afle mai mult despre viața despre care ei vorbesc, o viață de familie și o viață personală – liber de păcat!

Anul este 1956: Arild Tombre, un bărbat de 24 de ani din Trondheim, Norvegia, călătorește din Germania în Olanda. Călătoria este lungă, dar compania bună: Arild călătorește împreună cu {link=/no/Tett-pa-livet/Biografi/Mon-hva-det-blir-av-denne-mann Elias Aslaksen} și {link=/no/Tett-pa-livet/Biografi/Sigurd-Bratlie-en-Guds-apostel Sigurd Bratlie}, doi bărbați cu teamă de Dumnezeu de la care învață multe. Ei au mers mult în ultimii ani și au evanghelizat prin Europa.

Arild se uită pe fereastră – numai câmpuri goale cât vede cu ochii. Ei sunt în Olanda. Ceea ce el nu știe este că la puțin mai mult de cinci mii de kilometri, în Camerun, se naște un bebeluș care într-o zi va avea un rol important de jucat în viața lui.

Începe contactul

Camerun 1973: Este duminică dimineață și membrii unei adunări creștine țin slujba împreună. Ei simt că ceva lipsește în viața lor cu Dumnezeu – propovăduirea este uscată. „Hai să ne rugăm la Dumnezeu ca să ne trimită un răspuns”, spune unul dintre pastori insistent. Ei se roagă la Dumnezeu pentru ajutor și îndreptare și apoi, unul dintre bărbați scoate din buzunar un bilet șifonat pe care îl purta de mai mult timp. Pe el scrie adersa unui grup de creștini din Franța. „Poate că acesta este răspunsul rugăciunilor noastre”, spune bărbatul plin de nădejde și se hotărăște să ia contact cu ei.

Franța 1973: Arild și soția lui Mirjam, savurează o ceașcă de cafea în timp ce copiii se joacă afară. „Când am venit aici acum zece ani, nu am crezut niciodată că vom fi și astăzi aici!”, spune Mirjam. „Am uitat să ne mai mutăm înapoi în Norvegia!”, răspunde Arild râzând. Mai devreme în acea zi, el vorbise cu un om care primise o scrisoare interesantă din Camerun.

Camerun 1978: Claude Kue Kamdem este un tânăr de douăzeci și unu de ani. El se așează pe o bancă șubredă în vechea biserică de lemn și când aude mesajul, arde în inima lui o dorință de a trăi pentru Isus. Acest bărbat tânăr se roagă la Dumnezeu și se pocăiește, devine un creștin născut din nou. „Păcatele îmi sunt iertate!”, se gândește el cu un zâmbet.

Unde merg de aici?

Arild și Marc (un prieten din Franța) se izbesc de un zid de căldură când ies din micul avion și pășesc pe astfalt. Nu sunt încă obișnuiți cu temperatura tropicală, chiar dacă în ultimii cinci ani, de când au primit scrisoarea, au călătorit de mai multe ori în Camerun. Înaintearea din Camerun este groaznic de înceată. Sunt mulți care arată interes pentru propovăduirea lor, dar Arild observă că acești oameni nu doresc o viață mai profundă cu Hristos, o viață mai profundă în Dumnezeu – ei sunt doar interesați de iertarea păcatelor. Frații continuă să călătorească în fiecare an, în nădejdea că vor găsi măcar unul sau două suflete care sunt flămânde și însetate după neprihănire.

Ei sunt mulțumiți doar cu iertarea păcatelor

Claude aruncă cu apă pe față și se uită în oblindă. Cu câteva săptămâni în urmă s-a pocăit dar tot nu a putut scăpa de întrebarea „Unde merg de aici?”. Când merge pe drumul prăfuit și roșcat către biserică, nici nu-i trece prin minte că tocmai în această duminică va primi răspunsul la întrebarea lui.

Când își ia locul în bancă, Claude aruncă o privire în sală. În primul rând stau doi bărbați albi care nu prea se potrivesc în context, dar totuși par relaxați. Chiar dacă este curios, el nu își poate opri scepticismul. Gândurile i se duc la miile de misionari care au venit de-alungul timpurilor în țară. „Ei vin cu bani”, se gândește Claude. „Ei văd că suntem săraci, Africa e săracă. Dar poporul meu este mai interesat în banii loc decât în ce au de spus.”

„Acesta este adevărul, Claude!”

Nu a durat mult și cel mai înalt dintre ei a fost rugat să spună ceva. Aproape imediat, Claude observă ceva diferit la acest bărbat. „Noi nu arătăm că-L iubim pe Dumnezeu când venim la El și spunem ‘Dragă Dumnezeule, iartă-mi tot păcatul, și aruncă-l în marea uitării'. Bineînțeles că trebuie să facem și asta, dar ea nu este o dovadă că Îl iubim pe Dumnezeu.” Cuvintele lui Arild vin clar și cu o aură a convingerii în vechea biserică de lemn. „Când intrăm într-o curățire interioară, unde lăsăm focul și „săpunul” din Cuvânt și din Duhul Sfânt să curețe tot ce găsim din egoism, îngâmfare, mândrie, căutarea de cinste și toată necurăția, atunci începem să dovedim că Îl iubim pe Dumnezeu cu adevărat!” (Maleahi 3:2)

Când lăsăm focul din Cuvânt să curețe tot ce găsim din egoism, îngâmfare, mândrie, căutarea de cinste și toată necurăția, atunci începem să dovedim că Îl iubim pe Dumnezeu cu adevărat!

Cuvintele capătă o rezonanță puternică în tânărul african care ascultă atent din locul lui. Ceva în interiorul lui îi spune clar și deslușit: „Acesta este adevărul, Claude! Aceasta este calea pe care trebuie să mergi! Acest bărbat este plin de frică de Dumnezeu și vorbește adevărul!”

Misionarul neobișnuit citește din 2 Corinteni. El continuă, „Cei sinceri se cercetează și se probează. Atunci Duhul Sfânt are o ocazie de a-i conduce către tot adevărul, adevărul care ne face liberi de păcat!”

„Liber de păcat”. Claude nu mai auzise niciodată aceste cuvinte, iar ele îi dau bucurie. El aproape că nu reușește să aștepte până la încheierea adunării ca să vorbească cu acești bărbați și să afle mai mult despre viața despre care ei vorbesc, o viață – o viață de familie și o viață personală – liber de păcat!

Experiențe personale

Camerun 1982: Claude este epuizat de zborul lung și de mersul cu autobuzul pe drumul accidentat, dar nu reușește să-și stăpânească zâmbetul când ia bagajul și-l duce în casă. El tocmai a fost la o conferință în Brunstad, Norvegia, unde a experimentat personal Brunstad Christian Church pentru prima dată în viața lui. La conferință, Claude a întâlnit oameni din toată lumea care trăiau viața despre care vorbea Arild în prima duminică din 1978. Printre ei l-a întâlnit pe {link=/no/Tett-pa-livet/Biografi/Sigurd-Bratlie-en-Guds-apostel Sigurd Bratlie}, conducătorul bisericii de atunci.

El abia așteaptă să vorbească cu Arild despre ce a experimentat acolo și nu mai puțin despre convorbirile cu Sigurd Bratlie. El se așează în sufragerie, cu picioarele proptite pe marginea mesei și începe să scrie, „Bratlie este un om atât de simplu. El putea citi un versest pe care-l auzisem toată viața, dar când el îl citea, eu îl înțelegeam într-un total alt fel! Un duh puternic era prezent, un duh care venea din acest bărbat care trăia cuvintele pe care le citea!”

Călătoriile în străinătate se făceau greu, internetul era un lucru al viitorului și era nevoie de o lună ca o scrisoare să ajungă la destinație, dar cei doi mențin o corespondență intensă prin schimbul de scrisori. Claude este înflăcărat pentru a învăța mai mult despre acest creștinism, iar Arild își face timp să-i răspundă minuțios la întrebări. Cu exemple din viețile credincioase ale fraților, Claude începe să practice ce a învățat în viața lui proprie. Într-o convorbire cu un om din orașul său, Claude se simte obligat să împărtășească ceea ce l-a făcut pe el fericit. „Când sunt ispitit să mă mânii, de exemplu, eu trebuie să recunosc că mânia este un păcat din firea mea pământească și să iau crucea și să mă lepăd!”. „Ești pastor?”, l-a întrebat omul cu sprâncenele ridicate. „Nu sunt pastor”, i-a răspuns Claude, „sunt creștin”.

Franța 1986: Este liniște în casă, copiii dorm iar Mirjam și Arild stau împreună în camera lor mică de zi. Hârtia goală din mâna lui Arild se umple imediat de un scris mic și îngrijit, când își face timp să-i răspundă la ultima scrisoare de la Claude. „Claude este un om temător de Dumnezeu special”, spune Arild soției, „El înțelege importanța frățietății, și nu se jignește când primește îndemnuri!”

… păcatul lor propriu îi făcea nefericiți.

O sămânță care a crescut

Camerun 2013: A început cu câteva contacte, câteva suflete care aveau dorință după adevăr. O sămânță semănată când oameni precum Arild Tombre, Sigurd Bratlie și Marc Auchet au propovăduit Cuvântul lui Dumnezeu cu claritate. Acești oameni nu au venit cu daruri bănești; ei au propovăduit Cuvântul lui Dumnezeu și erau exemple vii ale acestuia. În timp a înțeles Claude și alții din Camerun că păcatul lor propriu îi făcea nefericiți, și sămânța a crescut, în timp ce ei au învățat să-și ia crucea și să se lepede de sine (Matei 16:24). Ei au învățat să folosească Cuvântul lui Dumnezeu în credincioșie simplă acasă, să înceapă o luptă conștientă împotriva păcatului în ascultare de Dumnezeu, când nimeni altcineva nu era prezent ca să-i vadă, și Cuvântul a devenit viața lor. Alții au văzut ceva diferit în acești oameni și au primit dorință pentru aceeași viață.

Sămânța a continuat să crească și a început să aducă roade. Acești bărbați și femei au primit bucurie incredibilă pe care n-o mai avuseră niciodată și fericirea și bucuria venea când ei învățau să trăiască o viață răstignită împreună cu Isus, o viață liberă de păcat!

Astăzi sunt trei adunări cu putere de viață în Brunstad Christian Church din Camerun: Bafoussam, Yaoundé și Douala. În 2012 s-au adunat pentru conferință într-un hotel pe care l-au închiriat în Bafoussam la care au participat 450 de frați. Biserica din Camerun lucrează acum pentru a-și construi propriul loc de conferință!

„A povesti sau a propovădui despre ceva cuiva, este un lucru, dar trebuie să fie o viață în spatele cuvintelor. Mai întâi trăiește viața – apoi poți ajuta pe oameni. Eu trebuie să fiu neprihănit în viața mea ascunsă; contactul cu Dumnezeu trebuie să fie pe primul loc!” Claude Kue Kamdem, 2012