Unde duc cărările?

Eu am luat decizia aceasta că vreau să trăiesc după Cuvântul lui Dumnezeu. Vreau să trăiesc după poruncile și voia Lui, și astfel să-mi lepăd toată voia mea proprie. Eu știu că ceea ce Dumnezeu dorește să facă în viața mea, este binele cel mai bun, și eu vreau de aceea să fac ce scrie în Biblie. Sunt foarte mulțumit de această decizie, căci devine fericit trăind o astfel de viață. Totuși, uneori eu simt că parcă merge în cercuri ­– fără să ajung undeva. Simt cun neliniștea fierbe în stomacul meu. Nu se poate să fie corect așa!

„El mă paşte în păşuni verzi şi mă duce la ape de odihnă.” (Ps. 23,2)

De ce nu experimentez eu odihna și pacea totală din verset? E adevărat, eu simt o oarecare liniște, pentru că știu că am un Dumnezeu. Aceasta mă face fericit. Totuși; starea gândurilor mele nu se potrivește total cu descrierea din Biblie. De ce sunt eu neliniștit? Deodată am găsit răspunsul. Ca de obicei, Biblia îmi poate da un răspuns. Scrie așa:

„Ei nu cunosc calea păcii,
şi în căile lor nu este dreptate;
apucă pe cărări sucite:
oricine umblă pe ele
nu cunoaşte pacea.” (Isaia. 59,8)

Aha! Eu merg pe cărări sucite! „…oricine umblă pe ele nu cunoaște pacea.” Dar ce înseamnă cărări sucite? Poți oricând să intri pe „google”. Eu am găsit mai multe sinonime precum persoană cu două fețe, trișare și bluf. Deci eu fac lucrurile astea?

Da, eu tocmai trișez când încerc să-mi „ascund” păcatele mele, este o tendință rea de-a mea. Observ uneori că încerc cu ușurință să acopăr lucruri pe care ar trebui să le îmbunătățesc. Îmi este într-un fel dificil pur și simplu să cedez la tot ce eu doresc, să le lepăd, și să Îl las pe Dumnezeu să se ocupe de toate. Ca om, eu fac tot ce pot ca să țin tare de ceea ce eu vreau, chiar dacă știu foarte bine că trebuie să scap de ele. Poate fi și din motivul că eu nu îndrăznesc să-L las pe Dumnezeu să cârmuiască anumite lucruri din viața mea ­– este pur și simplu înfricoșător să lași din mână controlul. Chiar dacă sunt total sătul, sătul să fac lucrurile praf, și m-am hotărât să predau tot în mâinile lui Dumnezeu, sunt totuși ispitit să păstrez ceva din răspundere. Dacă te chinui cu egoismul, de exemplu, este ispititor să ascunzi problema puțin sub pat, căci vrei de fapt să te gândești puțin la tine însuți și nu suporți să iei decizia în privința asta ­– nu chiar acum.

„Nu azi. Mă voi ocupa mai târziu. Este un timp mai dificil pentru mine, și…” Astfel de gânduri sunt exact ca o trișare sau o fentă – a merge pe căi sucite! Aceste drumuri nu duc nicăieri, dar ele totuși sunt ocolișuri și îngroapă lucrarea și înaintarea din interiorul meu. Sunt cărări concrete, complicate, pline de străzi întunecate și dealuri abrupte. Te poți pierde ușor, și dacă se întâmplă asta, poate fi greu să găsești drumul înapoi către drumul pe care Dumnezeu l-a pregătit pentru mine. Tu forțezi și forțezi limita ­– vii cu scuze pentru tot – pentru că nu suporți să auzi adevărul și să faci ceva în legătură cu el. Într-un final te-ai rătăcit atât de rău încăt nu mai știi unde să mergi, pentru că nu mai auzi vocea lui Dumnezeu vorbind, nu mai vezi calea lui Dumnezeu. „Veţi auzi cu urechile voastre, şi nu veţi înţelege; veţi privi cu ochii voştri, şi nu veţi vedea. Căci inima acestui popor s-a împietrit; au ajuns tari de urechi, şi-au închis ochii…” (Mat. 13, 14-15) Dacă sunt atât de norocos ca să găsesc drumul corect înapoi, voi folosi oricum mult timp nenecesar pentru a mă întoarce acolo de unde am deviat. Un lucru atât de prostesc și fără sens!

Dacă mergi pe căi atât de periculoase, devii neliniștit. Dar pentru a primi pace adevărată în inimă, trebuie să merg drept pe căile lui Dumnezeu, fără să mă rătăcesc pe vreo stradă lăturalnică. De aceea trebuie să încetez cu a mai acoperi păcatele pe care ar trebui să le curățesc. Trebuie să le distrug – cea mai mică rădăcină a vreunui gând rău, toată dorința de recunoaștere, toată zgârcenia. Dacă am grjiă să-mi păzesc calea curată, atunci nu este nici un motiv să am un cuget rău. Sunt în odihnă, căci știu că sunt pe calea cea dreaptă. Această cale este cu adevărat luminoasă, clară, simplă, necomplicată ­– atâta timp cât mă țin de Cuvântul lui Dumnezeu, fără să încerc să trișez.

„Şi cine luptă la jocuri nu este încununat, dacă nu s-a luptat după rânduieli.” (2.Tim. 2,5)