Voia liberă a omului

Când Dumnezeu a creat omul, i-a dat ceva foarte prețios. Omul a primit o voie proprie, așa ca el să facă alegerile singur, cu voie liberă.

Căderea în păcat a avut loc deoarece omul și-a folosit voia liberă pentru a-l auzi pe Satan. Dar cu aceeași voie liberă a fost creată calea mântuirii prin Isus Hristos.

Seceri ceea ce semeni

Dumnezeu care are toată puterea și înțelepciunea a dat fiecărui om o voie liberă, pe care El o respectă conform legilor Sale. Voie liberă nu înseamnă că eu pot face orice vreau fără a exista consecințe; căci noi suntem răspunzători pentru alegerile noastre. Semănatul este la alegere, dar nu la fel este și cu seceratul.

…ce seamănă omul, aceea va şi secera. Cine seamănă în firea lui pământească va secera din firea pământească putrezirea; dar cine seamănă în Duhul va secera din Duhul viaţa veşnică. (Gal. 6,7-8)

Respectarea voii libere a celorlalți

La fel cum Dumnezeu ne respectă voia noastră liberă, și noi trebuie să avem respect pentru voia liberă a celorlalți. Înseamnă aceasta că noi nu avem nici o răspundere unii pentru alţii? Bineînțeles că avem răspundere. De exemplu când copiii sunt mici. Atunci părinții nu pot gândi așa: copiii au o voie liberă. Tot ceea ce fac copiii, vor face în libertate, din proprie inițiativă.

Părinții au răspunderea lor când este vorba despre educația copiilor. Dar când copiii încep să crească, atunci trebuie să fie un echilibru între voia liberă a copiilor și răspunderea părinților. Aici este mult de învățat ca să nu domini peste copiii tăi. Să nu-i întărâți. Să nu-i facem copiile noastre. Nu, ci noi vom fi modele pentru copii, să-i purtăm în inimile noastre și să ne rugăm pentru ei! Să le fim aproape și să îi ajutăm să ajungă la o înțelegere proprie, în loc să le dăm o mulțime de reguli.

Pavel ca exemplu

Așa este și în relația cu ceilalți, iar legat de aceasta, este foarte înțelept cum Pavel se comporta cu Filimon în relația lui cu robul Onesimus, care s-a pocăit în Roma. Filimon 8,9: De aceea, măcar că am toată slobozenia în Hristos să-ţi poruncesc ce trebuie să faci, vreau mai degrabă să-ţi fac o rugăminte în numele dragostei. Și mai departe în versetul 14: Dar n-am vrut să fac nimic fără învoirea ta, pentru ca binele pe care mi-l faci să nu fie silit, ci de bunăvoie.

Voluntariat în lucrare

La fel este și când este vorba de a sluji și a da în Biserică. Acest respect mutual pentru voia liberă a celorlalți este un punct foarte important. Astfel încât înțelepciunea să ne învețe legile fine în relația cu ceilalți, ca niciodată să nu dominăm, intervenim sau să pretindem lucruri de la ceilalți. Și în același timp să ne purtăm unii pe alții în inimă, să ne rugăm unii pentru alții și să ne îndemnăm cu căldură unii pe alții.

Intenția cu aceasta este ca cât de mulți posibil să ajungă total în voia lui Dumnezeu cu voia lor. Iar dragostea pentru Hristos ne conduce în legea desăvârșită a libertății. Astfel încât noi să avem plăcere de a sluji și binecuvânta pe cei din jurul nostru. Voluntar, din inimă, cu bucurie.